Galeria Gora, situata in centrul orasului Montreal, este una dintre cele mai importante ale orasului, atat prin artistii pe care ii propune, cat si prin spatiul expozitional: 400 de metri patrati, incaperi inalte, spatii pentru diferite evenimente culturale. Deschisa in 1994, deci relativ recent, de catre designerul Joseph Gorayeb, ea s-a impus pe piata de arta nord-americana, devenind un partener de afaceri apreciat al unor galeristi din Franta, Statele Unite, Spania. Extrem de activ, Joseph Gorayeb este prezent in calitate de plastician si galerist la mai toate manifestarile artistice importante din lume: targuri de arta, saloane, expozitii internationale. Lucrarile sale de pictura si sculptura se situeaza la granita abstractului, cu o aplecare insa catre latura sensibila a realitatii, tradusa prin aluzii formale si ritmul compozitiilor. Un anume caracter decorativ reprezinta probabil marca formatiei de designer. Sinceritatea expresiei pare a fi profesiunea de credinta a autorului: -Sa pictezi ca si cum te-ai ruga, dincolo de orice logica-.
In peregrinarile sale prin lume in cautare de artisti, de expozitii ce ar putea interesa galeria sa din Montreal, Joseph Gorayeb a ajuns in aceste zile la Bucuresti, ca invitat al Fundatiei Societa Club UNESCO, organizatoarea Targului International de Arte Vizuale Bucuresti. Am profitat de ocazie pentru a-i solicita un mic interviu privind galeriile si piata de arta din Canada, mecanismele care le guverneaza si pe care galeriile romanesti le descopera cu destula greutate.
Artistii europeni au avut norocul sa se nasca intr-o cultura veche
– Sunteti unul dintre cei mai bine plasati galeristi canadieni. Cate galerii aveti, domnule Gorayeb?
– Una singura, la Montreal. Fac insa afaceri cu foarte multe galerii din diferite tari de pe continentul american sau din Europa, am initiat un program de schimburi cu o galerie pariziana, particip la Saloane de arta contemporana din toata lumea. Saptamana trecuta, de exemplu, am fost la Salonul de la Barcelona si am stabilit un schimb de expozitii cu o galerie din acest oras. Am -recrutat-, de altfel, la Barcelona, o seama de artisti foarte buni, cum ar fi Juan Medina, pe care ii reprezint de acum incolo.
– Cum vi se pare piata de arta europeana fata de aceea din tara dumneavoastra?
– Exista o mare diferenta intre piata europeana si aceea canadiana, data de legatura acesteia din urma cu piata americana, care este foarte vasta. Principalul instrument de lucru al acestei piete sunt saloanele ce se deschid in marile orase americane, dintre care cel mai important se organizeaza la New York. Canada are si ea doua mari saloane de arta contemporana, unul la Montreal si altul la Toronto, la care participa toate galeriile de arta si la care vin, de asemenea, galeristi si amatori de arta din Statele Unite. In plus, galeristii canadieni participa la mai toate saloanele importante din Europa. Problemele noastre sunt generate de faptul ca, fata de intinderea tarii, avem o populatie mica si raspandita la distante apreciabile. Acelasi lucru se intampla si cu artistii. Sansa galeriilor o constituie vasta piata americana, despre care vorbeam. Oricum insa, o galerie nu poate rezista in Canada in afara schimburilor internationale si mai ales fara prezenta la diferitele saloane internationale, necesare pentru a ne prezenta artistii, pentru a le face opera cunoscuta in cat mai multe tari.
– Publicul canadian manifesta preferinte pentru o arta sau alta?
– Da. Pe primul loc in preferintele sale se afla pictura. Se dezvolta si sculptura, grafica, instalatiile, dar pictura ramane pe primul loc. Galeria Gora se ocupa in primul rand de pictura. Expunem si sculptura, si creatii pe hartie, si instalatii, dar in mai mica masura.
– In afara Saloanelor, cum se deruleaza in mod obisnuit relatia dintre artisti si galerii in Canada?
– Artistii isi prezinta lucrarile, care sunt expuse in diferite expozitii sau galerii. In functie de reactia specialistilor si mai ales a publicului, galeristul alege un artist sau altul. Desigur, la randul lui, artistul opteaza pentru o galerie: locala, regionala, nationala…
– Lucrati cu contracte de exclusivitate?
– Depinde. Incheiem, de obicei, contracte editoriale, dar si intelegeri, fie scrise, fie verbale cu diferiti artisti. Galeristul este atent la succesul fiecarui artist si vrea, evident, sa se asigure ca poate conta pe prezenta unora dintre ei atunci cand este nevoie.
– Cum ati caracteriza publicul canadian prin comparatie cu cel european?
– Publicul canadian este foarte deschis la nou, foarte curios si foarte dispus sa colectioneze. Colectionarii sunt interesati de arta din alte parti ale lumii, ceea ce obliga galeriile la organizarea unor expozitii internationale.
– Galeria dumneavoastra are un public constant?
– In expozitiile galeriei vin multi vizitatori, dar exista si prieteni ai galeriei, care vin inca de la infiintarea ei, care urmaresc artistii propusi de noi, care participa la toate manifestarile noastre si care cumpara.
Cota artistilor contemporani este falsa
– In cat timp s-a afirmat Galeria Gora?
– Intr-o oarecare masura chiar din primul an, tocmai datorita ideii de a invita artisti din intreaga lume sa expuna. Aceasta deschidere ne-a dat posibilitatea de a experimenta, de a testa gustul publicului. Apoi, editarea cataloagelor a contribuit de asemenea la aprecierea galeriei. Fiecare artist este prezentat in publicatii foarte atent editate, deoarece ele sunt extrem de importante pentru promovarea creatiei.
– Cum subzista galeriile canadiene?
– Evident, in primul rand prin latura lor comerciala. Sunt insa mai multe tipuri de galerii. Unele, cum este Galeria Gora, sunt complet independente. Altele primesc subventii variabile de la stat. O a treia categorie o formeaza cele finantate in totalitate de stat, care au insa obligatia de a promova artistii locali. In primul caz, galeria este obligata sa urmareasca constant fenomenul artistic, sa descopere talente noi, creatii interesante si, in acest fel, sa creeze cererea. Mecanismul este simplu. Acela al oricarui comert.
– Exista diferente esentiale intre arta canadiana si cea europeana in momentul de fata? Si daca da, ce anume credeti ca le determina?
– Artistii europeni au avut norocul – sau poate ghinionul – sa se nasca intr-o cultura veche. Traditiile culturale canadiene sunt foarte noi prin comparatie cu acelea ale vechiului continent. Eu prezint, de exemplu, in galeriile americane opere foart apreciate acolo, dar care, aici, in Europa, ar fi mai greu acceptate. Sunt creatii foarte simple, puriste, minimaliste, ca acelea ale lui Diez, de pilda. Piata de arta americana este foarte larga, iar Saloanele cunosc o afluenta de public remarcabila.
– Care sunt artistii cei mai apreciati acum in Canada?
– In primul rand Riopelle, care este deja un clasic al artei contemporane, apoi Rachel Gareau, Paul Nieman, ale carui opere miniaturale au o senzualitate accentuata, Christopher Dunkley, plastician si arhitect care lucreaza si in Europa, si in America de Nord…
– Prin ce mecanism se formeaza cotele artistilor?
– Cota artistilor contemporani este, desigur, una falsa, pentru ca ea corespunde intereselor estetice ale momentului. Crearea acestei cote false este insa corecta, pentru ca toate cotele artistilor consacrati au inceput prin a fi cote false. Galeriile isi aleg un artist, ii promoveaza opera, i-o expun cu o anumita regularitate in locuri cat mai diverse, publica cataloage… Desigur, impunerea pe piata a unui artist cere o investitie pe un termen relativ lung: doi-trei ani uneori.
– Cine il promoveaza pe artistul Joseph Gorayeb?
– Galeristul Joseph Gorayeb, evident. Trebuie sa va marturisesc insa ca nu expun niciodata in propria galerie.
