Ati bagat probabil de seama, stimati telespectatori, ca ori de cate ori se intampla, intr-o emisiune sau alta, fie ea un festival al bancurilor proaste, fie o sueta, fie ditamai dezbaterea, sa inceapa careva a lalai o melodie populara, un fior electric strabate intreaga omenire prezenta. Ai nostri! Poporul! Dragostea de tara! Indata, invitatii se prind de maini cu figurantii, realizatorii cu membrii echipei tehnice, vedetele cu portarul si pompierul de serviciu, iar sirul astfel alcatuit prinde a topai usurel o hora sau o sarba de-a noastra, care dupa cum il taie capul.
Nu poate fi altceva decat o manifestare limpede a patriotismului care sta ascuns in fiecare dintre indivizii de pe micile ecrane, sentimentul hibernand molesit de cosmopolitismul fara de care nu se poate concepe o cariera in soubiz. Cu totii, de la muzicienii carora de-abia le-au cazut suzetele la intrarea in platou, pana la dizeuzele mai varstnice si un pic mai aratoase decat bunica lui Nosferatu, de la artistii care se screm, de li se umfla venele pe tample, sa lege doua vorbe si adorm imediat din cauza efortului, pana la aceia care deschid gura si n-o mai inchid la loc oricat i-ar ruga moderatorii, cu totii vorbesc limbi straine. Unii de circulatie internationala, altii pur si simplu straine. Pleibec, saund, saundtrec, biznis, steigi, si-di, singal, te doare capul… Dar e de ajuns sa se ridice dintr-un fotoliu cine stie ce indragita interpreta de muzica populara, ca sar toti ca arsi sa-si dovedeasca originea sanatoasa, apartenenta la aceste meleaguri si la acest popor, rememorand instinctiv sarba si hora. Ca-n snoava cu ala care, pocnit in nas, isi aminteste cuvantul -grebla-.
Cate ceva si despre garderoba practicantilor ocazionali de sarba… Nu mai comentam faptul ca doamna care interpreteaza cine stie ce bijuterie a folclorului national emana la Christian Dior de te doboara. S-or fi saturat bietele femei de povara fotei si-a catrintei, preferand civilia. Ne referim insa la plutoanele de domnisoare care executa constincioase lectia predata pana si de poet, in -Nunta Zamfirei-: -Trei pasi la stanga binisor/ Si alti trei pasi la dreapta lor;/ Se prind de mani si se desprind,/ S-aduna cerc si iar se-ntind,/ Si bat pamantul tropotind/ In tact usor-. Asa fac, respecta traditia fetele noastre, in ciuda faptului ca, pentru respectarea scenariului, sunt toate in maieut si chilotei.
