Ziua de 28 octombrie este -Ziua mondiala a animatiei-. Arta a opta isi are, asadar, ziua ei, care este sarbatorita in lumea intreaga, toamna de toamna. Cu acest prilej, Cinemateca Romana a organizat, incepand de luna viitoare, cateva zile consacrate filmelor de animatie romanesti, o foarte potrivita ocazie de a trece si noi, in revista, momente marcante din istoria artei a opta in Romania…
Inceputurile filmului de animatie, in Romania – daca exceptam filmele stiintifice ale doctorului Gheorghe Marinescu realizate inca la sfarsitul veacului al XIX-lea – sunt plasate la inceputul anilor *20 din secolul trecut. Atunci, Aurel Petrescu, un caricaturist foarte cunoscut in presa timpului, realiza primul sau desen animat, Pacala in luna, o -comedie bufa-, din pacate pierduta azi, dar -reconstituita- cu ajutorul fotogramelor gasite dupa mai bine de patru decenii (un album cuprinzand 240 de -capete de plan-). Era vorba, asadar, in acest prim film de animatie despre calatoria lui Pacala peste mari si tari cu o nava cosmica (un voiaj sugerat, desigur, de francezul Melics), printre peisajele survolate fiind podul de la Cernavoda cu Dorobantul sau, catedrala Notre Dame, Colosseumul, Palatul Ligii Natiunilor, un mare port maritim, in final imaginile descoperind stranii peisaje lunare. Printre alte filme ale lui Aurel Petrescu s-au numarat D-ale zilei (cateva serii), Pacala amorezat, Motanul in luna, Femeia, de la Eva pana in zilele noastre si Barbatul, de la Adam pana azi. In 1927, cand Aurel Petrescu se retragea, practic, din lumea filmului de animatie, aparea un alt pionier al genului, Marin Iorda, care aducea cu sine un alt personaj legendar, pe Haplea. Scriitor, gazetar, om de teatru, pictor si grafician la ora debutului sau in animatie, Marin Iorda a realizat un singur film, Haplea, dar a avut marea sansa ca pelicula sa fie pastrata peste decenii (in colectiile Arhivei Nationale de Filme exista o copie, bine conservata, in lungime de 320 m). Haplea si Frosa, asadar, au invins timpul, alaturi de alte personaje ale peliculei (Catelusul Zdup, Gasca cea Prostuta, Popa Clondir, Tambalagiul, Nasul si Nasa)…
Pana la aparitia lui Gopo, si indeosebi a genialului sau film numit Scurta istorie, filmul romanesc de animatie a trecut printr-o faza artizanala. Gopo insusi, pe atunci doar… Ion Popescu, experimenta animatia inca din 1939 (cu foarte scurt-metrajul Loboda, produs de firma -Popescu si fiii-), pentru a realiza, apoi, pana a deveni… Gopo, filmulete destinate micilor spectatori, cu albine si porumbei, iepurasi neastamparati, ratoi neascultatori si arici rautaciosi, pastrandu-se in -zodia lui Walt Disney-. Cam in aceeasi perioada se dedica genului un alt cineast original si inventiv, Bob Calinescu, pionier al animatiei de papusi, cu o filmografie foarte diversa in anii *50 si *60, in care au incaput, deopotriva, ecranizari dupa Caragiale, Goethe, Arghezi sau Shakespeare (Domnul Goe, Ucenicul vrajitor, Balada mesterilor, Romeo si Julieta), parabole cu intamplari cotidiene, fantezii cineplastice, experimente dintre cele mai diverse. Din preajma lui Gopo au pornit, la inceputul anilor *50, regizori ca Iulian Hermeneanu (ramas credincios creatiei destinate copiilor), Olimp Varasteanu (care abordeaza, primul, cartoanele decupate), Constantin Popescu (tatal lui Gopo), George Sibianu, Liviu Ghigort, Stefan Munteanu si altii. Intre timp insa a avut loc asa-numita -revolutie gopiana- – cum i-a zis criticul italian Gianalberto Bendazzi – si filmul Scurta istorie era recompensat cu un Mare Premiu, -Palme d*or- la Cannes. -In primele mele desene animate am incercat sa-l imit pe Disney – marturisea intr-un interviu Gopo. Cand am vazut ca nu pot sa egalez perfectiunea lui tehnica, am inceput sa fac filme anti-Disney. Deci, frumusete – nu, culoare – nu, gingasie – nu. Singurul domeniu in care puteam sa-l atac era subiectul-. Scurta istorie concentra, in 10 minute, povestea devenirii umanitatii, de la nasterea sistemului nostru solar la zborul in Cosmos. In filmografia lui Gopo au urmat alte -concentrate- – de imaginatie si fantezie -, Sapte arte (scurta istorie a artelor), Homo sapiens (scurta istorie a omului), Allo, Hallo! (scurta istorie a comunicatiilor), multe alte desene animate cu omuletul sau inconfundabil, experimente felurite, pana la -pasul- spre filmul de fictiune al autorului si dupa aceea, pana in toamna anului 1989, cand inima regizorului s-a oprit.
Multe alte nume au contribuit la -ofensiva- animatiei romanesti pe plan national si international. Florin Anghelescu i-a bucurat, consecvent, pe copii; Victor Antonescu si-a pregatit marea lovitura cu aventurile -muschetarilor-, realizand si un lungmetraj cenzurat si… interzis (!) in anii *70, Robinson Crusoe; Tatiana Apahidean a animat, cu fantezie, de toate, de la bucati de turta dulce pana la margele; Matty Aslan a slujit desenul satiric; Artin Badea l-a inventat pe Balanel; Mihai Badica a ajuns la animatia de sticle si de plastilina; Sabin Balasa, in spiritul picturii sale seducatoare, a utilizat cu succes tehnica picturii sub aparat; Zaharia Buzea si-a inceput cariera prematur intrerupta cu un Danila Prepeleac; Luminita Cazacu si-a cucerit spectatorii din tara si din strainatate cu personajul Penelopei sau cu filme-poem precum Balada pentru margica albastra, mici bijuterii de gen; Nell Cobar a lansat si el un personaj seducator, pe Mihaela; Virgil Mocanu si-a valorificat cu succes vocatia ironica. Regizorul cu cea mai prodigioasa creatie artistica in anii *70 a fost neindoios Ion Truica. Dupa primele sale incercari, Pe un perete si Vanatoarea, regizorul a realizat – pornind de la povestea -Fetitei cu chibrituri- – filmul Carnavalul, pentru ca ulterior creatia sa sa dobandeasca amplitudini filosofice prin filme precum Marea zidire sau prin ecranizari de anvergura, Hidalgo dupa Cervantes, Remember dupa Nichita Stanescu, Printul fericit, dupa Oscar Wilde…
Anii *80 au adus o tonica -infuzie de tinerete- in animatia romaneasca, printre cei mai talentati -nou-veniti- fiind Radu Igazsag – cu un film absolut antologic, Fotografii de familie, dar si cu alte pelicule care l-au situat in pozitia -liderului de generatie- – si Zeno Bogdanescu – a carui creatie reprezentativa s-a numit Casa. Au continuat sa creeze multi dintre regizorii amintiti, -filmul de autor- a cunoscut o dezvoltare fara precedent. Din pacate insa, dupa Revolutie, drumul ascendent al animatiei romanesti s-a oprit si genul a cunoscut o trista si dureroasa degringolada. In asteptarea doritei si necesarei redresari, zilele viitoare, la Cinemateca Romana, pot fi vazute sau revazute, cum spuneam la inceput, cateva dintre cele mai reprezentative filme de animatie romanesti realizate de-a lungul anilor. Imaginile sunt convingatoare: filmul de animatie a atins, la noi, in diferite perioade evolutive, varfuri importante. In ultima instanta, programul de la Cinemateca poate insemna un prim pas pe drumul renasterii.
