– Domnule profesor Ioan Dumitrache, de curand ati fost ales membru corespondent al Academiei Romane la Sectia de Stiinta si Tehnica Informatiei, recunoastere a valorii contributiilor pe care le-ati adus in domeniul automaticii. Daca vreti sa ne impartasiti cateva dintre gandurile dumneavoastra.
– Academia Romana este, din punctul meu de vedere, cel mai inalt for catre care pot aspira oamenii care reprezinta o valoare, care au ceva de spus in domeniul caruia i s-au consacrat. De aceea, alegerea ca membru corespondent al Academiei Romane este o onoare, o cinste, asa cum este si pentru mine, Academia reprezentand acel for de consacrare spre care tindem cu totii. Ca toate institutiile de acest fel, Academia Romana are rolul esential de a promova stiinta, cultura, de a stimula competitia si, in mod deosebit, de a stabili directii noi in cercetarea stiintifica. Cred ca Academia Romana, cu traditia ei valoroasa, s-a impus ca acel for capabil sa atraga, sa polarizeze valorile si, indeosebi, sa stimuleze cercetarea si creatia in societate. Are, fara indoiala, un rol important, mai ales in aceasta perioada, in catalizarea resursei umane si, in acelasi timp, in promovarea valorilor, atat la nivel national, cat si la cel mondial. Iata de ce, pentru mine, alegerea in Academia Romana a fost prilejul unei satisfactii cu totul speciale si, in acelasi timp, o onoare.
– Sunteti o personalitate de prestigiu a automaticii romanesti, recunoscuta astfel si pe plan international. Ati publicat circa 250 de lucrari stiintifice, din care 95 in strainatate, ati contribuit la editarea a 45 de volume, sunteti membru al unor societati stiintifice internationale de specialitate. Cum -diagnosticati- starea automaticii romanesti?
– Automatica romaneasca a avut o evolutie continua, cu mari personalitati care au dezvoltat-o, cum ar fi Vasile Mihai Popov, Corneliu Penescu, membrii corespondenti ai Academiei Romane, acad. Vlad Ionescu. Scoala romaneasca de automatica a fost recunoscuta international si inainte de 1989, este recunoscuta si astazi, prin contributiile unor profesori si cercetatori, prin formarea tinerilor specialisti.
– In ce domenii sunt rezultate competitive?
– Sunt multe domenii in care avem rezultate cu recunoastere nationala si internationala. In mod deosebit as aminti domeniile teoriei sistemelor, al sistemelor robuste, al tehnicilor optimale aplicate in automatica, al sistemelor de conducere inteligenta, al sistemelor nelineare, al sistemelor cu argument intarziat.
– V-ati preocupat mai mult de problematica reglarii si conducerii proceselor, a proiectarii algoritmilor de conducere si, in ultimii ani, de tehnici inteligente in conducerea proceselor. Cu ce rezultate?
– In aceasta directie am incercat sa dezvolt o teorie a sistemelor inteligente de conducere, a sistemelor hibride, in sensul combinarii diverselor tehnici inteligente pentru a dezvolta arhitecturi de conducere.
– Ce sunt tehnicile inteligente de conducere a sistemelor?
– Ne referim la procese al caror model matematic este unul nelinear, un model care este putin probabil a fi manipulat la sistemele de mare complexitate la care strategiile clasice si teoria formala a conducerii nu este aplicabila si, in consecinta, apare necesitatea aplicarii unor tehnici euristice, tehnici de conducere prin analiza a relatiilor cauzale, ce genereaza comportamente diferite in situatii diferite. Sunt, de pilda, sisteme cu situatii diferite pentru aceeasi marime de intrare sau comportamente necontrolabile, cum sunt procesele biotehnologice sau cele biotehnice, unde comportarea microorganismelor ar putea genera efecte diferite in timp s.a. Sunt situatii pe care nu le putem analiza din punct de vedere formal si e nevoie de tehnici euristice. Ne apropiem astfel de strategiile de analiza si conducere ale operatorului uman. Sunt tehnici fuzzy, tehnici neurale, evolutioniste in combinatie cu sistemele bazate pe cunostinte. Toate genereaza strategii cu totul speciale de conducere a sistemelor. Ideea este de a realiza sisteme de conducere in care partea formala sa fie folosita pana la un anumit nivel, dupa care sa poata interveni partea euristica in conducerea inteligenta a procesului.
– Ce inseamna aceasta?
– Inseamna sa asiguram autonomie sistemului, astfel incat operatorul uman sa fie exclus din bucla de conducere. In consecinta, functionarea unui asemenea proces poate fie asigurata la cerinte de performanta cat mai inalte.
– Ce va face omul?
– Va concepe structura, va gandi ansamblul sistemului de conducere si va superviza, la nivelul ierarhic superior, functionarea normala a sistemului. In viitor, am putea vorbi de o noua generatie de sisteme de conducere a proceselor complexe. In ultimii zece ani, nu exista departament sau scoala de automatica in lume care sa nu abordeze problematica ce vizeaza conducerea inteligenta a proceselor. Sunt multe manifestari stiintifice unde se dezbat aceste probleme. Corelata cu dorinta omului de a cunoaste mecanismele intime ale vietii, ale comportamentului uman, cercetarea stiintifica, prin rezultate tehnice obtinute, asigura realizarea unor sisteme cu performante apropiate de cele ale operatorului uman. Aceasta a condus la formarea unor grupe mari de cercetatori care incearca sa formalizeze inteligenta. Se vorbeste foarte mult de organizarea ierarhizata a mintii umane, despre sistemele de conducere ierarhizata. In sine, discutiile nu sunt noi, dar in ultimul timp se vorbeste de o noua dimensiune – aceea rezolutiva – si despre modele de sisteme multirezolutie, cu organizare ierarhica. Se va putea ajunge la o intelegere mai profunda a mintii. Sunt domenii noi, in care se incearca transferul din domeniul psihocognitiv in domeniul tehnic, economic, financiar sau social. Aceasta in conditiile in care rezultatele cercetarilor din stiintele cognitiei faciliteaza un asemenea transfer.
– Ne indreptam spre societatea bazata pe cunoastere.
– Lumea stiintifica se pregateste pentru aceasta societate. Intelegand cum functioneaza creierul uman si incercand sa mearga mai departe, pana la nivel de celula si de aici, poate, se obtin informatii care permit un transfer eficient spre cunoasterea fiintei umane.
– Sunteti, se stie, unul dintre cei mai respectati profesori de la Facultatea de Automatica si Calculatoare, o facultate dintre cele mai cautate. Acum sunteti si rector al Universitatii Politehnica. Ce face ca un tanar sa se indrepte spre aceasta facultate?
– Este adevarat, Facultatea de Automatica a fost si este una dintre cele mai cautate. Sunt doua elemente. Primul, scoala este buna, recunoscuta si oferta ei este apreciata atat la nivel national, cat si international. Pe de alta parte, domeniul este unul cu o mare dinamica si atrage, firesc, tinerii talentati care se pot afirma profesional. Sa adaugam si infrastructura adecvata de care dispunem.
– Sunt particularitati de personalitate specifice tinerilor care se indreapta spre Facultatea de Automatica?
– Nu in mod special. Trebuie o pregatire foarte buna in matematica, in fizica pentru a intelege multe dintre fenomenele studiate. Automatica presupune un formalism avansat si, indeobste, toti elevii inclinati spre matematica au sansa sa devina studenti la aceasta facultate. Studiile asigura acel bagaj conceptual care sa permita implementarea solutiilor de automatizare. Studentii nostri sunt pregatiti pentru a dezvolta aplicatii in timp real, pentru a fi inclusi in multe echipe interdisciplinare si, in acelasi timp, pot activa in orice alt domeniu, deoarece gandirea sistemica permite abordarea mai multor domenii. Inginerii de sistem pot rezolva multe probleme in toate domeniile de activitate.
– Ce se intampla cu acesti tineri dupa ce termina facultatea?
– Au o pregatire suficient de larga incat sa poata fi angajati oriunde. De altfel, multi dintre studentii nostri, nu numai de la Facultatea de Automatica si Calculatoare, ci si din altele, sunt angajati inca din anul IV de studii. Dupa terminarea studiilor, tinerii nostri sunt foarte cautati peste hotare, unde isi gasesc un loc de munca la firme cu renume.
– Nu e pagubita astfel economia nationala?
– E un fel de spune, fiindca recunoasterea lor peste hotare e un prilej de satisfactie. In tara nu gasesc acele conditii care sa le permita desfasurarea activitatii pe masura talentului, a pregatirii lor si nici sustinere financiara satisfacatoare.
– Si totusi, ce putem spera?
– Sunt convins ca, odata intrati in Uniunea Europeana, pregatirea viitorilor ingineri sa fie astfel asigurata incat sa fie competitivi pe orice piata a fortei de munca libere. Si, de ce sa nu spunem ca, in perspectiva, s-ar putea ca si in Romania sa existe forta de munca importata din alte tari ale lumii.
– Si multi dintre acesti tineri sa se intoarca.
– Da. Atunci cand conditiile vor fi favorabile si cadrul in care isi vor desfasura activitatea va fi la nivelul exigentelor mondiale.
– Ne dorim ca optimismul dumneavoastra sa fie cat de curand confirmat.
– Sunt foarte optimist. Scoala de automatica este recunoscuta. Recent, la Sinaia, a fost o intalnire in cadrul careia am dezbatut perspectiva automaticii romanesti sub toate aspectele si sunt increzator in viitorul ei, pe care il vad cel putin la nivelul inaintasilor ei. Mai sper ca in tara noastra automatica sa se dezvolte si din punct de vedere tehnic, al realizarilor. Este clar ca fara a automatiza procese nu avem sansa de a creste productivitatea. Cred ca automatica si informatica aplicata, pentru ca, in esenta, automatica este un suport formal care asigura conceptual suportul pentru implementarea unor solutii avansate de automatizare, apeland la configuratii hardware si software performante, care faciliteaza functionarea optimala a proceselor tehnologice, vor conduce la cresterea nivelului de performanta in evolutia proceselor. Din punct de vedere conceptual stam excelent. Din punct de vedere hardware, cred ca vor aparea companii care sa produca echipamente si, astfel, vom evita sa cumparam asemenea echipamente din afara. Evident, in masura in care produsele realizate in tara vor fi competitive. In Romania exista resurse umane inalt calificate, exista experienta, exista infrastructura pentru cercetare-dezvoltare, exista o continua preocupare de a dezvolta domeniul, premise ale conceperii si productiei de mijloace de automatizare. Mai cred ca scoala romaneasca de automatica, prin generatia actuala de specialisti, este competitiva la nivel international, atat in ceea ce priveste partea conceptuala, cat si partea aplicativa.
