Harti, planuri cadastrale, fotografii, afise, desene, acuarele, portrete in ulei, accesorii vestimentare din anii *30, un velociped… Toate, pentru a reconstitui Strazi, piete, case din vechiul Bucuresti. Expozitia cu acest titlu, vernisata marti la Palatul Sutu, organizata in colaborare cu Romania Nostra si Centrul pentru ocrotirea monumentelor istorice, retraseaza pentru vizitatorul de astazi istoria centrului Capitalei, de la fostul centru istoric al orasului, constituit pana in secolul XVIII in jurul Curtii Domnesti, pana astazi. Zona avuta in vedere este marginita de Calea Victoriei, cheiul Dambovitei, bulevardul Hristo Botev si Bulevardul Carol I, avand drept puncte centrale de interes Piata Sfantul Gheorghe/ Piata Romei, Piata Sfantul Anton/ Piata de flori, Strada Doamnei si Piata Universitatii.
Acribie stiintifica si fantezie ar fi cuvintele potrivite pentru a caracteriza aceasta expozitie, al carei organizator principal este un istoric de arta specializat in istoria arhitecturii bucurestene, dr. Cezara Mucenic. Istoria fiecarui loc este povestita o data de planurile originale din 1791 ale ofiterului austriac Ferdinand Ernst, sau de planurile cadastrale ce urmaresc schimbarile diferitelor zone de la o epoca la alta, este evocata vizual prin fotografii, apartinand unor adevarati artisti ai acestui domeniu din secolul XIX si prima jumatate a celui urmator, cum ar fi Angerer, cel ce avea sa devina fotograful oficial al Curtii Imperiale vieneze, Carol Popp de Szathmary, fotograful Curtii Regale a Romaniei, sau, mai aproape de zilele noastre, Gheorghe si Alfons Ebner, si prin desene si acuarele semnate de artisti din epoca – Skelety, R. Iosif, Iosif Iser -, este insufletita de turnurile cu afise (pentru teatrul de revista al lui Constantin Tanase, pentru hoteluri, restaurante sau marile magazine ale Bucurestilor).
Organizatorii urmaresc evolutia fiecarei zone, sistematizarea urbanistica – fiind evidentiati doi dintre primarii importanti din acest punct de vedere: Pache Protopopescu si Grigore Cantacuzino. Edificiile importante apar sau sunt inlocuite, sunt transformate, capata, treptat, unele dintre ele, aspectul actual. Cel mai edificator parcurs, pentru publicul larg, este acela al cladirii Universitatii, de la Academia din 1864 (anul infiintarii) pana astazi, si al pietei din fata ei, cu aparitia statuilor pe care le cunoastem, cu numele realizatorilor, cu istoria devenirii locului. Mai pitoreasca se dovedeste istoria Pietei de flori, cu animatia proprie unui asemeena loc, cu personajele epocii din diferite clase sociale, ceea ce duce si la diferentele de costumatie, cu deschiderea ei catre zonele dinspre sud, ajungand pana la aeratul peisaj avand drept fundal Patriarhia. Atenti la exactitatea redarii si sensibili la aerul, lumina, spiritul locului, semnatarii desenelor si acuarelor, chiar daca nu apartin toti primului ersalon de artisti, ofera privitorului o combinatie, unica pentru timpurile noastre, de informatie si stare de spirit evocatoare. Calatoria prin vechii Bucuresti de dovedeste pasionanta. Dupa citirea atenta a unui plan de cartier, poti plasa pe strazi imaginare o pompa de bronz din secolul XIX, iti poti figura birja din fotografii la care atasezi felinarele expuse, poti analiza cursul banilor, gratie bancnotelor din diferite perioade, refaci sistemul institutional al urbei prin medaliile aniversare. Incerci apoi sa proiectezi o cursa de cumparaturi (azi i-am zice shopping) urmarind reclamele magazinelor importante sau ale bauturilor de lux, te emotionezi in fata alteia care explica, ca intr-un film de Kramer, ca -si caii fac insolatie-, evident daca nu le cumperi palariute si umbrelute din singurul magazin din Capitala specializat in asa ceva. Pantofii si poseta unei doamne de la sfasitul anilor *30 te indeamna sa te intrebi cum arata oare tinuta pentru velocipedul expus in una dintre sali si daca acesta era contemporan cu sistematizarea ce a plasat o fantana arteziana (eveniment de mare modernitate damboviteana) in capatul strazii Sarindar. Sau, te poti plimba de la Hanul lui Manuc, dupa ce ai cunoscut dintr-un portret pe ultimul descendent, imbracat evropeneste, al familiei, catre Cladirea Bursei sau Camera de Comert, amintindu-ti sau nu ca acolo salasluieste azi, inca, Biblioteca Nationala, si la cladirea Bancii Nationale. Cei interesati de partea stiintifica pot citi textele de sala, datele exacte de pe etichete, catalogul. Cei animati de un sentiment romantico-nostalgic pot privi, se pot reintoarce in timp si pot zambi la notele de umor bland pe care, pe langa o parte a exponatelor, le introduce in expozitie muzica in surdina a unui Jean Moscopol, cel care starnea la gradinile interbelice sau ascultat la patefon, suspinele romantioaselor doamne ale primei parti a secolului trecut.
