Biblia: adeca Dumenezeiasca scriptura: … care sau talmacit dupre limba elineasca spre intaleagerea limbii rumanesti/ cu porunca Prea bunului crestin, si luminatului domn IOAN SERBAN CANTACUZINO BASARAB VOIEVOD; si cu indemanarea dumnealui CONSTANDIN BRANCOVEANUL marele logofat (…) Tiparitusau intaiu. …(Bucuresti: In scaunul mitropoliei, 1688).
Galeria Galateca a gazduit joi un adevarat eveniment cultural, in prezenta unui public numeros, oameni de cultura, filologi, artisti, multi tineri, si intr-o atmosfera ce a imbinat un firesc orgoliu cu simplitatea: lansarea editiei critice a Bibliei de la Bucuresti (1648), prima traducere integrala a Cartii cartilor in limba romana. Editia din acest an, realizata de profesorii universitari de la Iasi, Vasile Arvinte, filolog, si Ion Caprosu, istoric, este un vechi deziderat al oamenilor de cultura romani. Vremuri neprielnice, lipsa banilor, dificultatea intreprinderii in sine din punct de vedere al complexitatii studiului au intarziat, aproape nepermis de mult, editarea unei editii critice a lucrarii pe care Nicolae Iorga o numea un monument de limba romaneasca. Biblia lui Serban Cantacuzino a avut consecinte multiple. A introdus limba romana in cultul religios, a pus bazele limbii literare, a eliminat exprimarile dialectale si a condus spre elaborarea primei gramatici romanesti, 69 de ani mai tarziu.
Ducerea la bun sfarsit a retiparirii acestei lucrari a fost posibila datorita programului Fundatiei pentru o Societate Deschisa, intitulat Carti Fundamentale ale Culturii Romane, proiect initiat in 1997, al carui rezultat sunt 19 opere importante aparute in editii critice. Asa cum declara initiatorii, -Prioritatea colectiei a fost repunerea in circulatie a unor lucrari de sociologie, etnologie, politologie si literatura romaneasca care nu faceau parte din planuri de editii critice publicabile in viitorul apropiat.- Asa au aparut in librarii Generalitati cu privire la studiile istorice de Nicolae Iorga (Ed. Polirom), Publicistica si corespondenta de I.L. Caragiale (Ed. Grai si suflet – Cultura Nationala), Civilizatie si cultura de Simion Mehedinti (Ed. Trei), Povesti, Povestiri, Amintiri de Ion Creanga (Ed. Minerva), Teoria istoriei de A.D. Xenopol (Ed. Fundatiei Culturale Romane), Satele devalmase de Henri H. Stahl (Ed. Cartea Romaneasca), Marea Neagra de Gh. I. Bratianu (Ed. Polirom), Incercari de precizie literara de Paul Zarifopol (Ed. Amarcord), Scrieri politice de C. Radulescu-Motru (Ed. Minerva), Agrarianism, Capitalism, Imperialism de Virgil N. Madgearu (Ed. Dacia), Momente de Caragiale (Ed. Biblioteca Apostrof), Istoria ieroglifica de Dimitrie Cantemir (Ed. Minerva), Tiganiada de Ion Budai Deleanu (Ed. Amarcord), Intamplari din irealitatea imediata. Inimi cicatrizate. Vizuina moarta de Max Blecher (Editurile Aius si Vinea), Istoria civilizatiei romane moderne de Eugen Lovinescu (Ed. Minerva), Istoria romanilor de Constantin C. Giurescu (Ed. ALL), Zalmoxis. Revista de studii religioase (1938 – 1942) de Mircea Eliade (Ed. Polirom), Introducere la istoria culturii romane. Problemele istoriografiei romane de P.P. Panaitescu (Ed. Minerva). Biblia de la Bucuresti incheie, ca o incununare, seria cartilor sponsorizate de Fundatia pentru o Societate Deschisa, proiectul urmand sa fie preluat de Fundatia Concept si sa gaseasca alte modalitati de finantare. Motivele care l-au generat sunt inca extrem de actuale: -Am crezut de cuviinta ca trebuie deopotriva stimulate luciditatea in a cantari trecutul si creativitatea benefice viitorului. Dar nu in ultimul rand ni s-a parut ca la temelia unui nou mod de a privi lumea se afla constiinta unei traditii culturale concomitent solide si dinamice, favorabile constructiei Noului. De aici s-a nascut ideea de a propune un <canon> alternativ al culturii romane, un bilant neconformist, dar nu mai putin convingator, al spiritualitatii <nationale>, bilant menit a sugera, in chiar contradictiile sale, mesajul transformator si speranta intr-o rationalitate a Binelui-, scria prof. dr. Andrei Corbea-Hoisie in pliantul tiparit cu prilejul acestei ultime lansari.
La prezentarea Bibliei de la Bucuresti au participat presedintele Fundatiei pentru o Societate Deschisa, Renate Weber, Andrei Corbea-Hoisie, membru al juriului colectiei Carti Fundamentale ale Culturii Romane, cei doi ingrijitori ai lucrarii lansate, Vasile Arvinte si Ion Caprosu. Toti vorbitorii au evidentiat importanta acestei editii critice, acribia profesionala a echipei iesene si perspectivele pe care apartia monumentalei lucrari le deschide studiilor viitoare.
Andrei Corbea – Hoisie. Biblia de la Bucuresti s-a facut la Iasi
Ideea unei colectii Carti Fundamentale ale Culturii Romane venea din anii *80, cand Editura Stiintifica si Enciclopedica voia sa faca un dictionar pe aceasta tema. Cineva a spus atunci ca, intr-un asemenea dictionar, vor trebui trecute toate scrierile lui Ceausescu. Si am renuntat la idee. Din sumarul acelui dictionar am luat primele tuitluri ale actualei colectii. Cartile aparute sunt editii de autor, de un riguros profesionalism, realizate in urma mai multor oferte. Au aparut volume importante pentru literatura romana, dar mai ales relevante pentru cultura romana. Nu putea sa lipseasca primul monument al limbii noastre literare, Biblia de la Bucuresti. Am considerat ca o asemenea sarcina ar putea fi preluata de profesorii Vasile Arvinte si Ion Caprosu. Deci, Biblia de la Bucuresti s-a facut la Iasi, ceea ce spune multe despre policentrismul vietii culturale romanesti.
Vasile Arvinte. Incununarea unui efort de doua-trei secole
-… Dificultatea era data de transpunerea din textul cu litere slavone in litere latine si stabilirea normelor limbii literare, asa cum se reflecta ele in textul de circa 1.000 de pagini mari, pe doua coloane, ale Bibliei de la Bucuresti, opera care nu a fost cercetata in decursul celor peste 100 de ani de cand exista filologie romaneasca. Cercetatorii erau impresionati de amploarea textului si de complexitate conceptelor si notiunilor din limba veche greaca si din limba ebraica, pe care romanii din secolul XVII au incercat sa le formuleze in limba proprie. Traducerea Bibliei in toate limbile nationale a reprezentat un moment impresionant, fundamental in dezvoltarea culturii acelor tari. E suficient sa amintim cazul traducerii ei integrale de catre Luther, in limba germana. La noi, acest lucru s-a intamplat destul de tarziu in comparatie cu alte tari. Desigur, inainte de traducerea integrala au fost talmacite si alte texte, fragmente din Biblie, in secolul XVI si XVII, cum ar fi Psaltirea. Biblia de la Bucuresti a fost incununarea unui efort de doua-trei secole. Traducatorul Vechiului Testament era moldovean – Nicolae Milescu Spatarul, al Noului Testament – fratii Greceanu, care s-au ingrijit de intregul text publicat. Milescu Spatarul (originar din Milesti, jud. Vaslui), a tradus pentru prima data textul integral al Bibliei in romaneste, text care se pastreaza pana astazi in Manuscrisul nr. 45 de la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei, unde a ajuns de la Blaj, dupa razboi. Textul a fost tiparit apoi cu modificarile necesare pentru normele stilistice ale variantei muntenesti, care, pana la urma, a ajuns sa fie romana literara. Dupa tiparirea la Bucuresti, romanii greco-catolici au tiparit acelasi text, cu modificari, la Blaj, in 1695. Aceasta varianta, realizata de Samuel Micu-Klein a fost retiparita acum cateva luni la Roma, in conditii extraordinar de bune. Textul de la Blaj a fost reeditat, cu alte modificari, peste 20-30 de ani, la Sankt Petersburg, pentru romanii din Basarabia. Aceasta carte joaca un rol foarte important, in toate provinciile romanesti existand contributii pentru transpunerea lui in limba romaneasca. (…) Prima traducere a Bibliei la noi a aparut cu subventia masiva din partea domnului Serban Cantacuzino, care tiparise, cu un an inainte, si intreaga Biblie in lima greaca, versiune aparuta la Venetia.
Ion Caprosu. Sinteza a culturii romanesti
Aceasta carte este o piatra de incercare pentru orice erudit, orice intelectual care incearca sa patrunda in miezul acestei sinteze a culturii romanesti. Toate personalitatile mari ale vremii si-au adus contributia. Pentru editor este extrem de dificil, pentru ca se intalneste intr-un verset cu lexicul muntenesc, in altul cu cel moldav, in altul cu expresii transilvanene, banatene etc. Eforturile carturarilor de atunci vor da bataie de cap tuturor cel care se vor apropia de acest text. E important ca a existat o traducere facuta de un mare carturar care nu stia bine romaneste, Milescu Spatarul. Un episcop carturar, Mitrofan, care a ajuns apoi episcop al Buzaului, a avut o mare contributie la editare. Circulatia valorilor atunci era mult mai buna in Romania decat este astazi. Este interesant cum se apropie editorul contemporan de un asemenea text. Avand atatea manuscrise, isi da seama ca, in mod curios, nu cea mai buna traducere a fost tiparita. Cand ne-am apucat de editarea acestei carti nu stiam ce ne asteapta. Este un efort colosal consultarea a tot ce a aparut, toate traducerile, tot ce s-a scris despre ele. Am avut incapatanarea sa facem o carte aniversara la Iasi in 1988. Apoi, a fost norocul nostru si al Bibliei sa ajungem astazi la aceasta editie, care este un instrument de lucru, menit sa dea posibilitatea unei extinderi a cercetarii primului text-monument de cultura romaneasca. Suntem in urma cu studiile de acest fel fata de restul Europei. Biblia noastra trebuie tiparita in toata complexitatea ei, dupa toate manuscrisele. E o lume extraordinara, aceasta scriitura a Cartii cartilor in limba romana.
Dan Horia Mazilu. Comoara de suflet a celor vechi
Biblia a constituit testul fundamental pentru cultura romana: ridicarea limbii catre sacralitate, asezarea limbii romane alaturi de altele in care se rostea cuvantul lui Dumnezeu. Comoara de suflet a celor vechi, o comoara adunata greu. Procesul a inceput din secolul XV, cu texte pe care le avem numai in copii din veacul urmator, cu Palia de la Orastie din 1582, cu Noul Testament de la Balgrad din 1649, cu Psaltiri, fragmente din Evanghelie sau alte carti biblice. Si sa nu-l uitam pe Dosoftei. Este numita Biblia lui Serban Cantacuzino, dar cred ca acela care a dat in mod real banii a fost Constantin Brancoveanu, pentru ca el a fost ispravnicul cartii, a adus traducatorilor lexicoane si versiuni ale Bibliei, a dat toate paralele. Recunoscatori, editorii au tras un tiraj si pentru Voda Brancoveanu, ca sa-i nemureasca fapta. E adevarat ca numele lui Cantacuzino nu poate fi desprins de Biblia de la Bucuresti. Ar fi interesant de aflat cui a dat Milescu traducerea din Vechiul Testament, facuta pe cand se afla la Constantinopol, intre 1641 si 1644, cand era capuchehaia lui Grigore Ghica: lui Serban Cantacuzino sau lui Dosoftei? Este important ca vechii carturari colaborau peste hotare si peste spatii. Participarea laicilor la traducere, care se vede si din faptul ca Nicolae Milescu a ales pentru talmacire o editie protestanta, tiparita la Frankfurt in 1597, este de asemenea importanta. Orientarea catre un text protestant este atestata de prezenta unei carti apocrife, Cartea Macaveilor, ceea ce inseamna deschidere pentru acea vreme. Au fost consultate versiunile grecesti, slavone, latinesti. Iorga a numit Biblia de la Bucuresti -Monument literar fara pereche-. Desigur, sunt in ea erori, sunt inadvertente, sunt destule locuri obscure, dar inmanuncheaza virtutile limbi romanesti si pune bazele limbii literare. Editia de la Iasi este din punct de vedere al studiului stralucita. Ca si performanta tipografilor, al caror lucru este pe masura acestor pagini.
