Care este oportunitatea Proiectului de exploatare de la Rosia Montana pentru economia romaneasca? Care va fi viitorul asezarilor umane din Zona Muntilor Apuseni, dupa finalizarea investitiei si incheierea exploatarii? Ce solutii alternative sunt posibile? Sunt intrebarile de maxima cuprindere la care raspunde, in temeiul unor cercetari aprofundate, studiul -Prezent si perspective de dezvoltare durabila a zonei Rosia Montana-, editat de Centrul de Economia Industriei si Serviciilor din cadrul Institutului National de Cercetari Economice al Academiei Romane. Asa cum apreciaza acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, aceste studii subliniaza ca -beneficiile pe care statul roman le-ar obtine prin realizarea acestui proiect sunt minime, nesigure si discutabile, comparativ cu cele rezultate prin aplicarea variantelor de dezvoltare a zonei ce au fost identificate-. La desfasurarea cercetarilor au participat numerosi specialisti coordonati de dr. Stefan Ragalie, dr. Mihai-Sabin Muscalu, dr. Gheorghe Manea, prof. univ. dr. Mircea Dutu, acad. Ionel Haiduc, prof. dr. Camelia Camasoiu, prof. dr. Dorin Jula, lect. Ciprian Alexandru, dr. Stefan Ragalie, Levente Katona, dr. Marius Bulearca, dr. Mariana Badileanu, dr. Cornelia Neagu, dr. Cristian Sima. Rezultatele cercetarilor demonstreza, inca odata, ca daca beneficiile pentru firma RMGC sunt neindoielnice, cele ale statului roman si ale comunitatii din zona sunt minime, nesigure si discutabile. Riscurile folosirii tehnologiilor cu cianura pot avea, in timp, consecinte catastrofale si greu, daca nu imposibil, de remediat.
Ramane de rezolvat problema foarte serioasa a somajului si saraciei din aceasta zona, declarata zona defavorizata. Pentru aceasta problema au fost elaborate solutii bazate pe resursele regenerabile ale zonei, pe turismul cultural in care tezaurul arheologic, de o inestimabila valoare (s-au facut si noi descoperiri) reprezinta si o importanta resursa economica. Mai mult, -declararea zonei ca parc arheologic de patrimoniu mondial sub protectia UNESCO (lucru realizabil!) ar mari atractivitatea turistica si ar putea atrage fonduri ale Uniunii Europene pentru continuarea cercetarilor arheologice-. Posibilitatile unei dezvoltari durabile a zonei depind, in principal, de trei factori: resursele locale, capitalul existent sau posibil a fi atras si dezvoltarea initiativei private si a spiritului managerial.
Urmatorul capitol prezinta oportunitatile de dezvoltare economica a zonei Rosia Montana, pornind de la enumerarea disfunctionalitatilor existente intre potentialul economic si modul de valorificare, prezinta pe larg posibilitatile reale de dezvoltare a unor activitati economice cu ajutorul unor programe de finantare disponibile, cum sunt programul de Stimulente Financiare (Grant); programul de creditare pentru dezvoltarea regiunilor Muntilor Apuseni, la care se adauga posibilitatile de finantare a intreprinderilor mici si mijlocii (prin finantare interna sau externa), organismele internationale ce participa cu fonduri la finantarea unor afaceri viabile, fondurile de garantare a fondurilor mici si mijlocii.
Statutul de zona defavorizata presupune acordarea unor facilitati pentru investitori ca si acordarea unor sume nerambursabile. Pornind de la configuratia actuala a dezvoltarii economice si oportunitatile existente, sunt enumerate alternative de dezvoltare, care se refera, in principal, la dezvoltarea sectorului de prelucrare a lemnului (construirea caselor din lemn), de prelucrare a laptelui si carnii, valorificarea prin comercializarea resurselor de apa, crearea de ateliere pentru accesorii in industria de mobila s.a., cu precizarea ca exista deja inceputuri.
De certa perspectiva este industria turismului, pentru care exista deja un proiect romano-elvetian de dezvoltare a domeniului schiabil al Vaii Ariesului. La Campeni, primaria orasului a demarat un proiect de amenajare a unei zone de agrement de 12 ha, cu o atractiva oferta turistica complementara. Mestesugarii vestiti de la Arieseni ar putea transmite maiestria lor tinerilor, iar produsele lor sunt, se stie, foarte apreciate peste hotare. Arieseniul face obiectul unui studiu de caz, avand ca obiectiv amenajarea, in doua etape, a unei statiuni turistice, care sa valorifice resursele locale prin atragerea de investitori romani si straini si cu implicarea autoritatilor publice locale, realizabil in maximum doi ani. Eficienta amenajarii statiunii este apreciata in plan economic (cu recuperarea in termen scurt a investitiilor), social (cresterea nivelului de trai prin crearea de locuri de munca), ecologic si financiar.
Ultimul capitolul, -Concluzii si Propuneri- atrage atentia, inca odata, ca Proiectul Rosia Montana contravine reglementarilor juridice comunitare, incalca art. nr. 134 (2) lit. d) din Constitutie, conform caruia statul are obligatia de a asigura exploatarea resurselor naturale, in concordanta cu interesul national, Legea-cadru nr. 137/1995 privind protectia mediului in scopul unei dezvoltari durabile si este total inoportun, beneficiile nejustificand riscurile. In acest context, se aminteste ca insusi domnul Adrian Nastase a afirmat ca trebuie spus cu claritate ca acest proiect nu este o prioritate pentru noi si ca riscurile pe care le are pentru mediul inconjurator sunt deosebit de importante, adaugand ca autoritatile trebuie sa aiba curajul sa-si exprime opiniile, chiar daca vor nemultumi reprezentantii companiei.
Specialisti de prestigiu ai Academiei Romane, pe baza unor cercetari temeinice, demonstreaza ca:
– zona are numeroase posibilitati de dezvoltare atat in domeniul industrial, cat si cel turistic, care pot asigura locuri de munca -chiar peste cele oferite prin aplicarea proiectului de investitii al firmei Gold Cororation Rosia Montana
– locuitorii si autoritatile locale se implica in actiuni concrete, unele finalizate si altele in curs de derulare, valorificand oportunitati alternative existente
– activitatea miniera nu este singura cale de dezvoltare durabila, asa cum arata economia oraselor Campeni si Abrud
– dezvoltarea proiectului Rosia Montana inseamna pierderea locurilor de munca create in ultimii ani si a oportunitatilor alternative
– acest proiect va conduce, in acelasi timp, la oprirea a numeroase proiecte de dezvoltare a turismului in derulare si descurajarea celor potentiale
– aplicarea proiectului va determina depopularea treptata a zonei
– exista un interes real din partea unor investitori, inclusiv straini pentru dezvoltarea unor afaceri in zona (italieni – industria textila si de confectii; elvetieni – turism; olandezi – prelucrarea laptelui).
Concluzia este una singura: -alternativele de dezvoltare identificate ofera perspective de evolutie pe termen lung viabile, diversificate si deplin concordante cu potentialul natural si cultural inestimabil al zonei, alternative care se incadreaza, totodata, in strategia de dezvoltare durabila a Romaniei-.
Cercetarile arata ca derularea programului este dezastruoasa, ca exista solutii alternative si, pe baza lor, in numele Academiei Romane, acad. Eugen Simion asigura ca vom duce pana la capat aceasta batalie si sper ca o vom castiga, pentru ca este o cauza justa.
… Si totusi, aflam ca au inceput lucrarile de decopertare si imaginile alaturate nu mai au nevoie de comentarii…
Speram ca ratiunea va triumfa
Proiectul de exploatare a rezervelor de aur si argint din Muntii Apuseni, initiat de compania Rosia Montana Gold Corporation, a starnit multe controverse (nu intotdeauna corect si suficient prezentate in presa). Printre criticii proiectului se numara si Academia Romana, care, intr-un studiu echilibrat (vezi -Curentul- nr. 118 din 29 mai 2003, p. 9), a ajuns la concluzia ca, -analizand beneficiile potentiale si riscurile implicate in proiectul de exploatare miniera de la Rosia Montana, rezulta ca in forma actuala proiectul nu poate fi catalogat drept lucrare de -interes public in beneficiul economic al tarii-, iar beneficiile de interes privat nu justifica riscurile si duc la concluzia ca initiativa trebuie abandonata inainte de a produce consecinte dezastruoase iremediabile-.
Principalul argument in favoarea proiectului este acela ca punerea sa in aplicare ar crea locuri de munca intr-o zona defavorizata si ca ar imbunatati nivelul de viata al populatiei, prin calificare in noi meserii etc. Totusi, proiectul ofera doar o solutie pe termen scurt si mediu (in cel mai bun caz) – exploatarea fiind programata pentru 17 ani, dupa care somajul in zona ar reveni intr-o forma si mai grava. Alte aspecte colaterale negative fac de asemenea proiectul neatragator. Studiul publicat de Academia Romana se incheia cu sugestia ca statul roman sau investitorii din tara ar trebui sa promoveze in zona investitii cu efect permanent sau pe termen lung. Desigur, pentru aceasta este necesar un program fundamentat stiintific, bine gandit si coordonat (fie la nivel guvernamental, fie de un consortiu privat cu putere financiara). Specialistii economisti ai Academiei Romane au elaborat un asemenea program preliminar, supus acum opiniei publice si factorilor de decizie, care sunt chemati sa analizeze cele doua alternative propuse pentru dezvoltarea economica a Muntilor Apuseni: varianta bazata pe exploatarea totala a unor resurse neregenerabile prin minerit sau varianta care prevede o dezvoltare durabila, pe termen lung, fara distrugerea si poluarea grava a mediului, distrugerea vestigiilor arheologice si alte riscuri. Nu putem spera decat ca pana la urma ratiunea va triumfa si va fi adoptata solutia cea mai favorabila pentru statul roman si populatia din Muntii Apuseni.
Acad. Ionel Haiduc
Presedintele Filialei Cluj a Academiei Romane
