SPECTACOL DE IPOCRIZIE

Am citit prin gazete niste mizerii la adresa lui Augustin Buzura. Nu mi-au clintit cu o iota opinia despre acest mare scriitor. Oricat se sfortasera intocmitorii acelor pagini, nu reiesea nimic infamant in legatura cu romancierul.

Episodul – veriga dintr-un lant cat toate zilele al competitiei nationale -Dosariada-, mai apriga si mai zeloasa, mai perversa si mai setoasa de -sange- decat indarjirea cadrista a anilor *50 – mi-a redesteptat niste nedumeriri, in plan logic.

Sunt scosi la iveala -colaboratori- ai Securitatii. Colaboratori, deci complici. Complici cu cine? in termeni juridici (sau doar morali), exista un autor al faptei si complicii sai. Nu ar trebui, oare, sa ne intrebam, in ordine: 1) care sunt faptele pentru care cautam vinovati? 2) cine sunt initiatorii si autorii, nominali, ai acelor fapte? si abia in al treilea rand: 3) cine le-au fost complicii? Eludarea primelor doua etape mi se pare profund vinovata si generatoare a unei ignobile nedreptati. Nu exista vinovati fara vina, dupa cum nu exista -fapta-rea- generica. Orice -fapta-rea- are un nume: furt, privare de libertate, bataie, ultraj etc. Vreau sa spun ca a cauta vinovati inainte de a numi faptele si victimele e aberant. Cutare a fost arestat ilegal in o mie noua sute optzeci si…? Foarte urat. Vinovat – cine? X. Sa fie cautat si anchetat conform legii. Complici – cine? Turnatorul M. Foarte bine: sa-si primeasca partea. Sau: Y. a fost abuziv dat afara din serviciu. Cine a executat? Q. Sa nu fie iertat. Cine a dispus? P. Luat la intrebari. Ce a stat la baza? Turnatoria lui R. Nicio mila, deferit oprobriului public. Asta mi se pare calea logica. Mergem pe urmele unei FAPTE anume, pedepsim VINOVATUL si dam si COMPLICILOR ce li se cuvine. Dar nu incepem cu punctul 3 si ne oprim acolo…

A doua inadvertenta fata de bunul-simt, in toata aceasta tevatura, este urmatoarea: are societatea noastra calificarea morala sa judece faptele acelor securisti si ale acelor informatori? (V. si intrebarea dintr-un articol recent al lui G. Dimisianu, din Romania literara: -cine judeca?-) Este ea o societate mai cumsecade, mai cinstita, mai onesta? A adus regimul de dupa 1989 o viata mai buna poporului roman, din punctul de vedere material, ca si din cel spiritual si moral, astfel incat sa priveasca mustrator la actiunile serviciilor secrete ale vechiului regim? Parca ar fi Ramaru care-l critica sever pe Al Capone! Traim intr-o lume mult mai infestata de furt, de minciuna, de delatiune, de golanie, de josnicie, de violenta, de proasta organizare. Atmosfera morala de azi fata de cea din anii *65-*75 e ca un bordel din Matasari fata de -Hansel si Grettel in padurea de ciocolata-. Dar colcaie spatiul public de robespierri gata de epurari feroce. Toata povestea e un imens spectacol de ipocrizie. Perdea de fum pentru distras atentia de la cat de prost si urat se traieste.