Galeria marilor personalități
Savant cu meritorii contribuții în domeniile matematicii, astronomiei, sociologiei, pedagogiei, Spiru Haret (1851-1912) a fost marele reformator al învățământului românesc, cu îndreptățire numit „omul școlii“. Statuia realizată de Ioan Jalea ni-l înfățișează ca personalitate emblematică a intelectualului român care și-a asumat cu deplină răspundere și împlinit cu sârguință misiunea de modernizare a școlii, înscriindu-și numele cu cinste în istoria modernă a României și devenind legendă. Academia Română i-a dedicat sesiunea științifică sub genericul „Triumful pedagogiei românești“, organizată de Secția de Filozofie, Teologie, Psihologie și Pedagogie împreună cu Facultatea de Pedagogie și ?ê?£tiințe ale Educației a Universității București. Moderată de acad. Al. Surdu, președintele Secției, sesiunea s-a deschis cu alocuțiunea rostită de acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, după care au susținut comunicări: acad. Mircea Malița – Moștenirea lui Spiru Haret (prezentată de prof. univ. Dan Dungaciu); prof. univ. Ion Negreț-Dobridor – Concepția sociologică a lui Spiru Haret și fundamentele pedagogiei; prof. univ. Emil Păun, – Concepția sociologică a lui Spiru Haret despre învățământ, școală și educație; prof. univ. dr. Viorel Nicolescu – Spiru Haret: Pedagogie și umanism și prof. univ. dr. Ovidiu Pâinișoară – Actualitatea ideilor pedagogice ale lui Spiru Haret.
Omul de știință, Profesorul, Academicianul
Născut în anul 1851 la Iași, Spiru Haret a urmat ca bursier Colegiul Sf. Sava din București, după care a plecat, tot ca bursier, la Paris. În 1878 își lua doctoratul în matematică cu teza „Sur l’invariabilité des grands axes des orbites planétaire“, un eveniment științific, consemnat ca atare de presa vremii și apreciat între alții de H. Poincaré. Ar fi putut să rămână în străinătate, dar s-a întors în țară pentru a se dărui școlii și, din aceste rațiuni, cariera sa științifică, deși se anunța promițătoare a fost de scurtă durată. Consemnăm contribuția la dezvoltarea astronomiei prin problema „n-body“ care a fost folosită ca temei în abordarea unor teorii cum este aceea a haosului și elaborarea manualelor de geometrie și trigonometrie. Însemnătatea contribuțiilor sale în domeniul astronomiei este recunoscută și de faptul că, în 1976, Uniunea Internațională Astronomică a hotărât ca un crater de pe partea nevăzută a lunii să îi poarte numele. În anul 1910, a apărut lucrarea „Mecanică socială“ în care pentru întâia oară se folosește matematica în descrierea și explicarea vieții sociale, fapt ce-l situează între pionerii științelor sociale.
Întors în țară, Spiru Haret fost profesor de mecanică rațională, algebră, și geometrie analitică la Facultatea de ?ê?£tiințe de la universitatea bucureșteană, apoi a predat mecanica rațională la ?ê?£coala de Ofițeri de Artilerie și Geniu pentru ca, din 1885, să fie profesor la ?ê?£coala de Poduri și ?ê?£osele, unde a ținut cursuri de trigonometrie, geometrie analitică și geometrie descriptivă. Pensionat în 1910, și-a continuat activitatea până la sfârșitul vieții susținând cursuri la Universitatea Populară. Academia Română i-a recunoscut meritele, alegându-l ca membru corespondent în1879, titular în 1892 și vicepreședinte între 1904-1907. La ședința de doliu din decembrie 1912, dr. C. I. Istrati afirma: „Curat în viața sa, cinstit în toată cariera politică, urmărind cu încredere și îndărătnicie, cum se și cade de altfel, idealul său făurit din nevoile unui popor și din o stare socială, morală și politică care lăsa mult de dorit, el a mers drept, hotărât, fanatic…El urmărea ridicarea culturii naționale, fără de care întunericul învăluie totul.… el a căutat să dezvolte și să asigure nevoia de economie și muncă în masele mari, fără de care nu se poate ridica nicio clădire socială temeinică.“ După doi ani, Gh. Țițeica îi dedica discursul de recepție, avansând o idee demnă de luat în seamă: „Dacă Haret a fost idealist, dacă a urmărit cu îndărătnicie o idee mare…aceasta se datorează că a gustat din tinerețe din cupa dezinteresată a științei pure și înălțătoare, că s-a adăpat… din izvorul cristalin al cercetării științifice. ?ê?£i din acest punct de vedere, ca și din atâtea altele, viața lui Spiru Haret va rămâne multă vreme ca o pildă, ca un ideal greu de atins.“
Reformatorul învățământului
Spiru Haret a strălucit în tot ceea ce a făcut, dar istoria națională îl reține ca reformator al învățământului și prin el al întregii societăți rămânând un model neegalat de muncă, atitudine și comportament. La congresul învățătorilor din 1907, Nicolae Iorga afirma: „Acel care a lucrat, atât de mult și de bine pentru ridicarea dumneavoastră, a școlii și a țărănimii și căruia îi datorați în cea mai mare măsură puterea pe care o reprezentați în opera de luminare a poporului, este fostul ministru al școalelor Spiru Haret. ?ê?£i când vă vorbesc de el, în semn de respect, sculați-vă în picioare.“ Succesul reformelor a fost asigurat de felul în care au fost elaborate, și, nu mai puțin, de felul în care a știut să colaboreze cu fiecare dintre dascăli. Scria C. Stere că vorbea „nu ca ministru – șef al școalelor, ci ca om, ca cetățean, ca Român“, dăruit cu harul de a trezi în inima celui care i se adresa „conștiința demnității omenești, mândria înaltei sale misiuni sociale și naționale, „chemând la muncă comună pentru cultura și propășirea neamului și ridicându-se el însuși, ministrul, ca protector și scut împotriva urgiilor“. Dacă astăzi aceste cuvinte par goale de semnificație este, fără îndoială, pentru că percepția noastră asaltată de „senzațional“ pe care nu-l poate depăși. Atunci însă, un asemenea mod de a fi a făcut din învățători apostoli ai neamului.
Preocupat cu îngrijorare de educație și instrucție a intrat în viața politică, fiind, mai întâi, inspector-secretar general la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice și, ulterior, de trei ori ministru în guvernele PNL: 31 martie 1997-30 martie 1899; 14 februarie 1901-20 decembrie 1904 și 12 martie 1907-28 decembrie 1910. A avut timp astfel să elaboreze și coordoneze activitatea reformatoare în învățământul secundar și superior, înființând, în 1898, cele trei secțiuni – clasică, modernă și reală. Parcurgându-i astăzi activitatea, observăm că nu i-a scăpat mai nimic din tot ceea ce poate fi folositor în mod specific fiecărui grad și tip de educație școlară într-o ordine care s-a dovedit, cum spunem astăzi, a performanței și excelenței. A instituit certificatul de bacalaureat ca instituție, a stimulat metode specifice pentru toate disciplinele, a introdus un „spirit competitiv“ în școli slujitorii ei fiind numiți și promovați în funcție de valoare. A propus o lege a învățământului profesional cu planuri și programe speciale pentru școlile de artă, meșteșuguri, liceele militare și seminare. Într-un cuvânt, a ridicat valoarea la nivel de principiu și criteriu pentru întreg învățământul românesc, în care aveau pondere specifică teoria și lucrările practice. Recomanda, bunăoară, învățătorului de la sate „să fie sătean el însuși și prin urmare să păstreze iubirea pământului și deprinderea de a-l lucra“. Pe timpul ministeriatului său au fost ridicate 1980 de școli, au fost editate cărți școlare și a încurajat concursurile pentru elaborarea acestora, a înființat școli pentru adulți și cantine pentru copii săraci. În 1904, a înființat ?ê?£coala Superioară de Arhitectură și Comisia Monumentelor Istorice.
Un învățător de adevăr și înțelepciune
Comunicările prezentate au trecut dincolo de evocare pentru a face o evaluare a evoluției școlii românești, a stării actuale și a perspectivelor care s-ar cuveni să apropie de performanțele înaintașilor. Cu adevărat, Spiru Haret reprezintă un reper și un model demn de a fi urmat în spiritul său care a aflat cele mai potrivite soluții la problemele reale ale școlii și societății timpului său. De acută actualitate este ideea că școala trebuie să cultive intelectul și să modeleze caracterul și pentru acesta nu a ezitat meargă să cunoască realitatea, să stea de vorbă cu oamenii, să răspundă la toate scrisorile care îi erau adresate, ca „un învățător de adevăr și înțelepciune“. Din comunicarea prof. Ion Ovidiu Pâinișoară am reținut un lucru deosebit de important mai ales astăzi când traversăm o acută criză de încredere. Anume, că modelul uman al lui Spiru Haret își are începutul în exemplu de muncă atunci când îndemni la muncă. Urmează sinceritatea, asumarea deschisă a faptelor și cuvintelor și credința în ceea ce urma să fie realizat. Pe acest ogor apare și se dezvoltă conștiința demnității omenești. Sintetizând, moștenirea lui Spiru Haret înseamnă reconstituirea spiritului demnității slujitorilor școlii și, prin ei, a întreg corpusului social.
Elena Solunca Moise
