Universitatea din Bucuresti acorda astazi, la ora 14.00, titlul Doctor Honoris Causa profesorului Walter Biemel, in cadrul unei ceremonii la care vor participa prof. dr. Ioan Panzaru – prorectorul Universitatii din Bucuresti, conf. dr. Mircea Dumitru – decanul Facultatii de Filosofie si prof. dr. Gabriel Liiceanu.
Walter Biemel s-a nascut in anul 1918, intr-o familie de sasi din Brasov. A facut liceul in limba germana la renumitul colegiu Honterus din orasul natal, studiind apoi, la Bucuresti, filosofia, psihologia, sociologia si istoria artelor, avandu-i ca profesori pe Ion Petrovici, Tudor Vianu, Mircea Vulcanescu si Constantin Radulescu-Motru. In 1942, devine doctorandul lui Martin Heidegger la Freiburg si, mai tarziu, unul dintre discipolii lui preferati. Intalnirea cu acesta i-a marcat definitiv evolutia spirituala ulterioara. Dupa sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, dandu-si seama de rasturnarea dramatica a curentului istoriei, refuza sa se intoarca in tara si cere azil politic in Germania, unde locuieste si astazi. Intre 1945 si 1960, a fost colaborator la arhiva Husserl din Louvain. In 1949 a obtinut, in acelasi oras, titlul de doctor, iar in 1958, la Koln, titlul de docent. Din 1962 pana in 1976 a lucrat ca profesor universitar titular la catedra de filosofie a Institutului Politehnic din Aachen, iar din 1976 pana in 1983, la catedra de filosofie a Academiei de Arta din Dusseldorf. Este editorul mai multor volume din -Husserliana- si din editia completa Heidegger, precum si autorul a numeroase carti si studii de fenomenologie, de filosofia artei si a literaturii etc., dintre care citam Le concept de monde chez Heidegger, Kants Begrundung der ?ästhetik und ihre Bedeutung fur die Philosophie der Kunst, Philosophische Analysen zur Kunst der Gegenwart (Expunere si interpretare, ed. Univers, Bucuresti, 1987), Sartre – Monographie, Heidegger – Monographie (Heidegger, ed. Humanitas, Bucuresti, 1996). A sprijinit in mod constant, prin recomandarile si indrumarile sale, pe bursierii romani aflati la studii in Germania in ultimele decenii. In prezent locuieste la Aachen.
Cu prilejul acestui eveniment, ce se va desfasura in amfiteatrul -Mircea Florian- de la etajul I al Facultatii de Filosofie a Universitatii din Bucuresti, va avea loc si lansarea versiunii romanesti a lucrarii Fiinta si Timp de Martin Heidegger, publicata la Humanitas in traducerea lui Gabriel Liiceanu si a lui Catalin Cioaba si dedicata lui Walter Biemel.
Cartea aceasta, care, alaturi de Tractatus logico-philosophicus a lui Wittgenstein, a revolutionat gandirea filozofica a secolului XX, s-a nascut la intretaierea catorva directii filozofice si teologice. Heidegger insusi spune ca ea este produsul dialogului sau cu Husserl, Kierkegaard, Aristotel, Kant si cu reinterpretarea facuta de catre Luther vietii originar-crestine, asa cum apare ea in Evanghelii si in Epistolele pauline ale Noului Testament. Sein und Zeit a marcat o ruptura in limbajul filozofic al epocii, dominat de neokantianism, si a propus, pornind de la analiza existentei umane, o viziune asupra fiintei de o originaritate fara precedent. Alaturi de Critica ratiunii pure a lui Kant si de Fenomenologia spiritului a lui Hegel, Fiinta si timp este socotita una dintre cele mai importante opere ale filozofiei moderne.
Cartea este rezultatul, dupa cum marturiseste Heidegger insusi, al unei perplexitati: desi cuvantul pe care il folosim cel mai des este -a fi-, suntem incapabili sa raspundem la intrebarea -ce inseamna a fi?-. Lasandu-se provocat de aceasta intrebare, filozoful intreprinde o cercetare despre fiinta, care se transforma in analiza structurilor fundamentale ale omului. Aceste structuri isi gasesc expresia in acele categorii menite sa dezvaluie constitutia fiintei omului, categorii pe care Heidegger le propune pentru prima oara gandirii filozofice, sub numele de -existentiali- (faptul-de-a-fi-in-lume, starea de aruncare, situarea afectiva, faptul-de-a-fi-in-preajma…, faptul-de-a-fi-laolalta-cu-ceilalti, cotidianitatea, impersonalul -se-, caderea, fiinta intru moarte, stare de hotarare, chemarea constiintei, faptul-de-a-fi-vinovat, pre-mergerea etc.).
Fiinta si timp este, probabil, cea mai dificila lucrare a filozofiei contemporane. Greu de inteles pe alocuri si in original, ea are faima de a fi practic intraductibila sau, in orice caz, de a reprezenta o adevarata piatra de incercare pentru potentialul filozofic al unei limbi si o eterna provocare pentru traducatori.
