Acum o vreme (cum se intampla mai toate pe micul ecran), Cristian Tabara si Lucian Mandruta, de la PRO TV venisera sa dezbata necazurile de natura financiara ale marelui artist roman Gheorghe Zamfir. Nu faci o masa rotunda cand ajunge cineva in pragul saraciei decat daca te bate gandul sa amorsezi o campanie de ajutorare, ceva, un gest de solidaritate colectiva si, la urma urmei, avand in vedere -cazul- de fata, de patriotism cultural. Altfel, daca ai posibilitatea (si de ce n-ai avea?), incerci sa dai dovada de o discretie pentru care sigur nu te va critica nimeni. Dar, mai stii, poate chiar artistul si-a dorit aceasta -popularizare- a unei perioade cam sumbre a destinului sau. O fi vrut, n-o fi vrut, chiar ca -popularizare- a avut.
Daca Tabara a mai incercat, pe ici – pe colo, sa dea discutiei o nuanta umana si, asa cum s-ar cuveni in asemenea nenorocite ocazii (parerea noastra, de nespecialisti ai politicilor de televiziune), emotionala, subiectiva, apai cu Lucian Mandruta ne-am gasit beleaua. Acest tanar ambitios, care sufla probabil, ca orice copil, intr-o fluierice, pe vremea cand Zamfir hipnotiza Parisul cu naiul sau, se arata de neinduplecat cand vine vorba despre economia de piata. Domne, sunt niste legi, cerere si oferta, management, contracte, taxe si impozite, mecanisme? Domne, pai trebuie sa te tii de ele, nu te joci, nu tine ca la noi, la romani, cu -las* ca merge si-asa-. Ei, o fi jonglat nea Zamfir asta al nostru ce-o fi jonglat cu Fiscul francez, parea sa spuna tonul domnului Lucian M., dar acum i s-a-nfundat.
O fi, ca prea zice cu foc… Te incurci cu noile generatii? De-aici pana la a-l tavali si pe Gheorghe Zamfir nitel prin noroiul de la -Te asculta ce vezi…- n-a mai fost decat un pas mic pentru televiziune si (inca) un sut urias in fund pentru cultura. Zice unul: -Sa nu ne mai bateti la cap cu Zamfir, ca ce-a patit, ca n-are, ca ce face, fin*ca inainte de *90 el a avut o situatie superdeosebita fata de noi…-
Just. Probabil ca la telefon era un alt muzician, macar la fel de valoros, care nu s-a bucurat de conditiile -superdeosebite- ale lui Zamfir. Daca e asa, ne-ar fi bucurat sa-l ascultam in direct pe telespectatorul cu pricina, doinind. Altfel, pana cand o sa managerizeze (sau cum s-o zice) L. Mandruta asa cum se cuvine carierele muzicienilor romani, ramanem la parerea ca Gheorghe Zamfir si-a creat singur supersituatia, supersufland in supernaiul sau…
