TARA DE DOSARE

Romania e o tara nastrusnica. De departe se zaresc munti de dosare si o mare albastra pe care nu pluteste nicio flota, ci doar fregate scumpe. In orase si sate traiesc fiinte vii, acoperite cu par, care alearga de colo-colo ca sa-si rezolve problemele. In Romania, problemele se rezolva cu ajutorul dosarelor de Securitate (fara cel al lui Ha-ha-ha).

De pilda, un medic rezident, care e necajit ca din salariul sau de vreo 5 milioane de lei pe luna nu poate minca decit un cartof pe zi (fiert: uleiul e scump), primeste extrase din dosarul de informator al doamnei Cutare si se linisteste. El va trata bolnavii cu drag si spor.

Un pensionar cauta la farmacie medicamentul care-l tine in viata. Costa cit patru pensii. In schimb, e compensat cu niste note informative din 1982 – alta viata.

Unei dactilografe i-a venit intretinerea pentru garsoniera din Militari in care traieste o suma echivalenta cu 97,38% din salariul ei; i se ridica moralul cu dovezi televizate ca, in 1974, politicianul Cutarescu s-a intilnit cu ofiterul Cutareanu; dactilografa este acum fericita.

Multe scoli n-au acoperis. Cele care au acoperis, n-au veceu. Cele care au veceu, n-au apa. Cele care au si acoperis si veceu si apa, n-au banci. Nu-i nimic – li se livreaza dovezi ca parlamentarul Cutaroiu a colaborat cu Securitatea si gata, acum scolile sunt bune (daca n-au curent electric, nu-i bai: le da ministrul Hardau luminari). Pe baza de parinti cu parale, notele la purtare ale unor loaze se maresc instantaneu; pe baza de iubitei cu parale, fatuci apetisante schimba liceul mai usor decat ciorapii – ce conteaza?! inca o transa de dosare si totul e in ordine.

Ţaranul cu doi saci de ceapa e terorizat de golanimea instarita a pietelor si preturile pentru cumparator se tripleaza; dar cumparatorul poate fi mindru ca la CNSAS a fost chemat Cutareanu.

Zeci de intreprinderi se duc dracului si fostii lor salariati ramin sa traga mita de coada; inima lor insa palpita voios cind vad la gazeta angajamentul din 1979 al lui Cutarici.

Pe centuri si pe strazi defileaza gales curvele; televizata, mirlania domina Romania, dar tara, vezi dumneata, se spala etic in ploaia de dosare.

Unei familii i s-au luat, prin *980, casa si livada ca sa se faca acolo un bloc; regele Mihai, urgenta zero, si-a primit Pelesul – familia cu pricina n-a capatat un leu despagubire, dar nu duce lipsa de dezvaluiri despre hirtiute anodine de acum 30 de ani, ce-i mai pasa?!

In genere, decit sa ai de-a face cu Justitia, mai bine intri-n vreo curte de bogatan ca sa te impuste, cu gandul ca scapi; de fapt, nu scapi, ca moartea e si mai scumpa: un loc -de veci-, in cimitir de categoria a III-a, situat la mama naibii, costa de la 6 milioane incolo, iar -vecii- dureaza 7 ani, dupa care, caramba! – dar ce importa toate astea, cind partidele si guvernul te rasfata zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa cu povesti fierbinti despre informatori si informatoare din decenii apuse?

In loc de parcuri si spatii verzi (ocupate acum de betoane si termopane de-ale miliardarilor) putem planta dosare. Gropile de pe strazi si sosele se pot umple cu note informative. Spitalele, adevarate grajduri ale lui Augias, vor folosi, in loc de fese si seringi, dezvaluiri zguduitoare, iar gripa si tuberculoza se vor trata cu esenta de Securitate.

Industrie, agricultura, arta, cultura, cercetare etc. vor functiona exclusiv cu dosare de Securitate care, in viitorul apropiat, vor inlocui si mincarea, apa si aerul. Atunci vom trai bine si se va putea decreta ca purificarea morala e o.k.