¥ Convorbire cu acad. Florin Filip, vicepreședinte al Academiei Române
– Comunicarea pe care ați susținut-o la simpozionul "Informația digitală în noul mileniu" mi-a amintit de o alta pe aceeași temă prezentată în urmă cu niște ani…
– Îmi face plăcere să-mi amintesc că pe 21 februarie 1995, la inițiativa acad. V. N. Constantinescu, atunci președintele Academiei Române, a fost organizat un simpozion intitulat "Contribuția tehnologiilor moderne la valorificarea patrimoniului național cultural". Simpozionul a fost gândit în contextul unui program în care se prevedea ca fiecare tânăr să învețe două limbi străine – să stăpânească limbajul artelor și pe cel al tehnicii. Am prezentat atunci o excursie virtuală în muzeele și bibliotecile din lume și o viziune asupra modului în care instituțiile depozitare de bunuri culturale (biblioteci, muzee) pot să-și valorifice patrimoniul prin contribuția mai multor categorii de actanți – informaticieni, distribuitori de produse culturale transformate mai vechi și mai noi și furnizorii de servicii de rețea informatică. Am propus o viziune cibernetică pe care ulterior am completat-o cu un model matematic. Modelul a fost validat în parte cu date reale de la Muzeul Bran de către masterandul R. Bologa de la ASE.
– Putem spune că am fost sincroni…
– În 23-25 martie 1995, la Bruxelles, reprezentanții G8 au lansat 8 proiecte-pilot, dintre care cel puțin trei interesau tema pusă în discuție – cele care se refereau la educație multiculturală și multilimbaj, la biblioteci și arhive digitizate și muzee și galerii virtuale. Tot în 1995 s-a inițiat proiectul VENIVA, care se referea la digitizarea a 80 km. din arhivele venețiene aflate în patru locuri: Veneția, Viena, Korfu și Creta. De Michelis, șeful proiectului, afirma că: "pentru Europa, bunurile culturale reprezintă o bogăție la fel de mare ca petrolul pentru țările arabe". El pleca de la premisa că în Europa sunt peste 80% din bunurile culturale ale lumii, care, digitizate, vor putea fi exploatate atât spre binele vizitatorilor virtuali, cât și spre cel al instituțiilor care le dețineau.
– Ce s-a întâmplat în România, pentru că de curând am citit o știre conform căreia România are cei mai puțini vizitatori pe Internet din Europa.
– Numărul de vizitatori pe Internet nu este mic, dinamica lui e bună. Ar trebui să vedem când și de unde am plecat. Trebuie menționat că România este prima țară din Europa de est care a creat în anii 80, la Institutul Central de Informatică (ICI), prin echipa condusă de prof. Guran, o rețea experimentală pe arie largă. În 1985, am intrat într-o perioadă mai dificilă pentru informatică. În septembrie 1992, am realizat la ICI, împreună cu I. Popa, E. Staicuț și G. Macri, prima legătură din România la Internet, prin Rețeaua Națională de Calculatoare pentru cercetare( RNC).
– Care sunt facilitățile noilor tehnologii legat de accesul la bunurile culturale?
– Oricine, bogat sau sărac, aflat într-un mare oraș sau într-un loc izolat, la orice oră poate avea acces la marile muzee și biblioteci ale lumii.
– Ce nu se poate realiza?
– Nu e posibilă atingerea obiectului cultural original, care dă un anumit fior de emoție estetică. Nu e posibil nici sentimentul de împărtășire a acelei emoții cu alți oameni aflați în același muzeu sau sală de bibliotecă.
– Ce s-a făcut în țara noastră?
– S-au realizat numeroase site-uri web cu imagini din diferite muzee și, în mare măsură, biblioteci virtuale cu manuale universitare și rapoarte de cercetare. Este un lucru bun fiindcă democratizează accesul, însă, pe de altă parte, facilitează plagiatul prin "copy-paste".
– Există un antidot?
– Profesorii pot cere elevilor sau studenților să aducă lucruri originale. O spun din proprie experiență. Dacă un elev sau student găsește un document și îl copiază, fiți sigură că și profesorul o poate face. De altfel, trebuie spus că orice tehnologie nouă rezolvă o serie de probleme, însă aduce altele. Gândiți-vă la automobil, care a rezolvat unele probleme, dar a înmulțit numărul accidentelor, a adus poluarea ș.a. Dar cine ar renunța acum la automobil pentru a se întoarce la trăsură?
– Cât de departe credeți că se va putea merge cu TI?
– Nu m-aș hazarda să fac pronosticuri, pentru că, în cei 37 de ani de când am terminat facultatea, s-au petrecut lucruri la care nici nu visam. Invențiile cu efect revoluționar, de schimbare a lumii, apar pe neașteptate. De remarcat însă că pentru aplicare ele necesită efortul conjugat al mai multor categorii de factori. Telefonia mobilă, de pildă, nu ar fi fost posibilă fără conlucrarea multor categorii de factori – operatori de stații, producătorii de telefoane, guvernele care s-au pus de acord asupra standardelor ș.a. Tehnologia în sine poate fi foarte frumoasă, dar aplicarea în practică necesită forțe din ce în ce mai numeroase. Este un lanț întreg de etape de la ideea în sine, formalizarea ei, realizarea și aplicarea în practică și întreținerea.
– Ce s-a făcut la Biblioteca Academiei Române?
– Biblioteca Academiei Române are imagini pe Internet de 11 ani. Problema este a necesarului de oameni care să lucreze, fiindcă procesul de digitizare este unul laborios.
– Ajungem inevitabil la problema banilor.
– Banii aceștia pot fi atrași și bine chibzuiți. În lume, biblioteca a devenit un furnizor de servicii, inclusiv de obiecte virtuale. Aceste servicii pot aduce fondurile necesare.
– Cum și când ne vom alinia la bibliotecile europene?
– Trebuie. În 2005, UE a lansat biblioteca virtuală și în 2007 s-a lansat o inițiativă pentru cărțile tehnice. Nu mai putem trăi izolați.
– Tehnologiile sunt cu adevărat spectaculoase, avem mult mai multe și mai eficiente posibilități de comunicare și totuși se vorbește de criza de comunicare. E mai degrabă o criză de înțelegere?
– Poate fi și de înțelegere. Mai degrabă însă de limitarea subiectelor abordate. Faptul că unii sunt tentați să scadă nivelul comunicării și să-și limiteze interesul la un număr foarte mic de subiecte nu ține de tehnologie. Important este că există accesul la informație și posibilitatea comunicării. Tehnologia este un suport și trebuie folosit cu precauție. Nu trebuie să devenim dependenți în totalitate de tehnologie. Ar fi o dependență care se poate dovedi periculoasă.
– Vă mulțumesc și vă felicit pentru cele două distincții primite de curând – medalia "Marin Drinov", cea mai înaltă distincție a Academiei de Științe din Bulgaria, și titlul de "Doctor Honoris Causa", din partea ƒcolle Centralle de Lille, una dintre "les grandes ?à?¢coles" din Franța.
