O figură emblematică a medicinii românești
Viața și opera marelui chirurg și profesor Thoma Ionescu (1860-1926) au fost evocate, la împlinirea a 150 de ani de la naștere, într-o sesiune omagială desfășurată în Aula Academiei Române, organizată de Secția de Științe Medicale a Academiei Române și Academia de Științe Medicale. Evenimentul a fost considerat de acad. Laurențiu M. Popescu, președintele Secției de Științe Medicale, moderatorul lucrărilor, „ca o piatră de hotar pentru reașezarea valorilor din chirurgia românească“. Comunicările prezentate de acad. Constantin Popa, prof. dr. Florian Popa, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, prof. univ. dr. Sorin Oprescu, prof. dr. Nicolae Angelescu, prof. dr. Eugen Brătucu, prof. dr. Vasile Sârbu și conf. univ. Octavian Buda au reliefat, cum aprecia Ioanel Sinescu, membru corespondent al Academiei Române, președinte al Asociației Române de Urologie, evoluția chirurgiei românești „ce face eforturi continue, prin actualele generații de profesioniști, pentru a reînvia și a perpetua spiritul medical științific, novator, riguros și competitiv impus de Profesorul Thoma Ionescu în România și în lume“. La sesiune a participat și dl. Cornel Ghiciu, nepotul lui Thoma Ionescu.
Cu referire la savantul considerat ctitor al chirurgiei moderne românești, prof. dr. Ioanel Sinescu a afirmat: „A rămas una dintre cele mai complexe, mai recunoscute personalități ale medicinii românești și mondiale de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Multitudinea de tehnici și procedee chirurgicale din toate domeniile acesteia, fie originale, fie modificate de Thoma Ionescu, utilizate în practica zilnică de pretutindeni de mai bine de o sută de ani continuă să păstreze, fiecare, un loc aparte, aș spune privilegiat, în standardele actuale ale specialităților chirurgicale… Profesorul Thoma Ionescu a fost un anatomist riguros, un chirurg excepțional, un cercetător polivalent, și totodată un mare creator de școală chirurgicală, fondatorul chirurgiei moderne în România. S-au prezentat contribuțiile, devenite clasice, în cancerul uterin, chirurgia oncologică a tubului digestiv, în chirurgia stomacului, în chirurgia oncologică, urologică, neurochirurgie, endocrinologie ș.a. Între altele, a fost amintită introducerea rahianesteziei înalte, metodă recunoscută pe plan mondial ca «metodă româneasc㻓.
Împlinirea a 150 de ani de la nașterea lui Thoma Ionescu a coincis cu trecerea a o sută de ani de la demonstrațiile operatorii cu rahianestezie înaltă („metoda românească“) făcute într-un turneu de succes la Londra, New-York, Philadelphia, Chicago și la celebra clinică a din Rochester a fraților William și Charles Mayo (unde și astăzi există bustul său). Pentru a înțelege complexitatea personalității sale, cităm cuvintele lui Ioan Cantacuzino: „Nu este suficient ca maestrul să fie un savant, un practician emerit. Egoismul nu este creator și unde lipsește dragostea, fuge tineretul. Ceea ce a adus valori în jurul Profesorului a fost bunătatea sa. Nu a știut ce este ura, invidia, răzbunarea, nu a știut ce este egoismul persecutor și sterilizant“. În altă parte afirma: „Școala lui Thoma Ionescu! Cine la auzul acestor cuvinte nu evocă în mod spontan acea pleiadă de chirurgi experimentați, conștienți, încrezători în valoarea metodelor, aplicându-le cu supremă măiestrie și care astăzi sunt fala școlii noastre românești?“. Între ei, Amza Jianu, E. Juvara, I. Iacobovici, Tr. Nasta, Petre Herescu și încă alții, încât se poate spune că întreaga chirurgie românească descinde din Thoma Ionescu.
Un mare spirit, un mare iubitor de oameni
Thoma Ionescu, fratele omului politic Take Ionescu, s-a născut în anul 1860 la Ploiești și, după terminarea liceului „Sf. Sava“, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris, urmând în același timp cursurile Facultății de Drept. Trece cu brio toate examenele și, încă student fiind, obține prin concurs postul de prosector asociat la anatomie și, apoi, de prosector definitiv la Facultatea de Medicină din Paris. Activitatea sa de excepție este răsplătită cu numeroase medalii și amintim lucrarea „Herniile interne retroperitoneale“ pentru care a fost distins cu Premiul „Laborie“ al Academiei de Medicină din Paris, decernată „lucrării care a făcut să progreseze cel mai mult chirurgia în anul curent“ (1890). În 1892, și-a susținut doctoratul cu teza „L’évolution du colon pelvien“, pentru care obține titlul de laureat al spitalelor din Paris. Lucrările scrise în acești ani prefigurează evoluția științifică și didactică a marelui chirurg român. În 1892, tot printr-un concurs în care ocupă locul întâi, obține prin concurs titlul de profesor agregat la Paris (1892-1894). În 1895, este chemat în țară să ocupe postul de șef al Catedrei de anatomie topografică și chirurgicală, înființată printr-o lege specială în acel an. A început a doua perioadă a activității sale, când cu aceeași pregătire teoretică și practică, cu un talent chirurgical și spirit inovator rar întâlnite a executat intervenții chirurgicale, aducând contribuții de excepție, care i-au înscris numele pentru totdeauna în istoria medicinii românești și mondiale. În 1893, a înființat și condus Institutul de anatomie topografică și chirurgie cu trei secții – anatomie patologică, anatomie comparativă și chirurgie experimen-
tală – un muzeu, o sală de operații experimentale și o bibliotecă, înființând și o școală de anatomie patologică. Acad. Ion Făgărășanu scria: „Operațiile sale se caracterizau prin ordine anatomică, precizie și rapiditate, calități pe care le-a transmis și elevilor săi, alcătuind specificul chirurgiei românești“. Rezultatele activității sale însumează peste 450 de lucrări, care acoperă practic întreg domeniul chirurgiei.
Exemplară a fost și implicarea lui Thoma Ionescu în viața politică, și conf. dr. Octavian Buda a exemplificat exigența cu care a analizat starea și asistența medicală de la sate, afirmând răspicat că „ceea ce nu este bun pentru noi, nu trebuie să fie bun nici pentru țăran“. Într-o interpelare privind starea sanitară a țării, care „lăsa de dorit“, cerea „o ameliorare urgentă“. Motivația este valabilă și astăzi: „Importanța acestei chestiuni este incontestabil mare, căci orice țară și orice popor nu pot avea viitor politic asigurat decât atunci când starea sanitară a țării este bună!“. A fost unul dintre militanții creării statului unitar român, făcând parte din Consiliul Național al Unității Românilor din Paris și, între 1920-1921, a fost primul delegat al României la sesiunile Ligii Națiunilor.
Meritele i-au fost recunoscute prin alegerea sa ca membru al Academiei de Medicină din Paris, Societății internaționale de Chirurgie. În 1925, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A fost, neîndoielnic, cum sublinia prof. dr. Sorin Oprescu, „un mare spirit și un mare iubitor de oameni“, „un om de cultură însuflețit de spirit cercetător“, însuflețit de dorința „de a îmbunătăți viața oamenilor din jur, de a ajuta să nu sufere… întreaga sa activitate fiind destinată binelui general și nu numai unei recunoașteri impersonale“. „Memoria sa ne îndeamnă pe toți – cercetători, profesori, medici – să ne ocrotim semenii lăsând de o parte vanitatea, lipsa de răbdare și, în mod special, dorința de câștig personal în detrimentul celor ce depind de noi. Numai așa vom putea năzui că moștenirea Profesorului Thoma Ionescu nu se va pierde și va fi dusă mai departe de generațiile ce ne vor urma“.
