Doua dintre concertele ultimei perioade – concerte sustinute de tineri muzicieni – readuc in atentie conditia acestei speciale categorii de talente ce se ridica, ce se afirma in spatiul vietii noastre de concert; multi dintre acestia gasesc directionari pentru a se afirma mai departe, mai mult sau mai putin spectaculos, in contextul vietii muzicale internationale. Exista, la noi, institutii de concert care ii crediteaza, care le acorda sprijinul. Una dintre acestea – cea mai importanta data fiind diversificarea programelor, sustinerea mijloacelor – este Societatea Romana de Radiodifuziune; o face prin intermediul departamentului redactiilor muzicale, o face prin intermediul Programului -Romania Muzical-. Ultima initiativa a conducerii acestui program a fost – in finalul recent incheiatei stagiuni – initierea unui serial de recitaluri camerale menite a lumina valorile de varf ale tinerei generatii de muzicieni performeri, iar aceasta sub titlul generic -Muzicienii mileniului III-. Au putut fi audiati, astfel, pianistii Diana Ionescu si Razvan Dragnea, violonistul George Cosmin Banica, violoncelista Laura Buruiana, cu totii studenti ai conservatorului bucurestean.
Ultimul recital al serialului amintit a fost sustinut de pianistul Swan Sebastian, student al Facultatii de Muzica din Brasov, la clasa profesoarei Stela Dragulin; face parte din generatia tanara a scolii noastre pianistice, face parte dintre acei tineri muzicieni care patrund actualmente, cu evidenta percutanta, in viata muzicala. ?ëa concertat in compania majoritatii orchestrelor filarmonice din tara, a dat, de asemenea, recitaluri in Germania, in Elvetia, Italia, Ungaria; ultima perioada de studii a fost hotaratoare in privinta evolutiei sale; talentul – evident inca in urma cu ani buni, din perioada studiilor petrecute la Liceul -George Enescu- – a castigat in coerenta; frazarea muzicala, expresia au devenit logice, cunosc diferentieri stilistice importante, inclusiv in ceea ce priveste tipologia timbrala a sunetului, aspect atent imaginat, atent realizat; sunt laturi perseverent urmarite in lucrari ale marelui repertoriu pianistic de secol XIX, de la Sonata in la minor de Schubert, de la marea Sonata cu mars funebru de Frederic Chopin, la prima Sonata de Serghei Prokofiev – lucrare de factura romantica schumaniana, si pana la aceasta creatie ce apartine celei de a doua jumatati a secolului XX care este Sonata de Aram Haciaturian, lucrare din pacate quasi necunoscuta in viata noastra de concert. A fost cea mai importanta iesire la rampa probata pana in acest moment de pianistul Swan Sebastian; iar asteptarile noastre raman in continuare importante. Am regretat doar faptul ca programul recitalului sau, sustinut in Studioul de Concerte Radio, nu a inclus nici o creatie din repertoriul romanesc, patrimoniu fata de care obligatiile noastre ale tuturor, mai tineri si mai varstnici, raman in afara oricarei discutii.
Pe de alta parte, la Ateneul Roman, o aparitie spectaculoasa din punct de vedere muzical, in egala masura spectaculara din punct de vedere scenic, a reprezentat-o – la nivelul primei noastre institutii de concert – evolutia unui veritabil tanar maestru; instrumentul sau, marimbafonul – face parte din familia instrumentelor de percutie – a fost, de aceasta data, etalat la nivel absolut solistic.
Bogdan Bacanu este, in adevar, un talent covarsitor marcat de o puternica individualitate, de un temperament dinamic ce sustine fiecare relatie sonora, fiecare relatie timbrala pe care o produce; ?ëstabileste valoarea de atractiozitate a unei muzicalitati captivante, intarite de o virtuozitate uimitoare nu atat la nivelul reflexelor de manualitate, cat, mai ales, la acela al revelatiilor timbrale, de un mare rafinament, de un nedesmintit farmec; iar aceasta intr-un repertoriu ce apartine unor zone spirituale si muzicale atat de diferite cum sunt, spre exemplu, cea japoneza sau cea sud-americana. Sunt convins ca talentul, ca virtuozitatea manuirii baghetelor depasesc in cazul lui Bogdan Bacanu zona de expresie a unui singur instrument, a marimbafonului instrument cu lamele de lemn oranduite asemenea clapelor pianului si puse in vibratie deasupra unor tuburi rezonatorii; percutionistul virtuoz manuieste astazi instrumente al caror numar depaseste ordinul sutelor, instrumente grupate in familii dintre cele mai diferite. Este firesc sa-l asteptam si altadata pe Bogdan Bacanu in aceasta ipostaza de completa etalare a disponibilitatilor talentului sau. A facut studii de pian si de percutie in tara, la Liceul -George Enescu-, la Londra, la Royan College of Music, de asemenea, la Salzburg, la -Mozarteum-; desfasoara actualmente o cariera spectaculoasa in multe dintre marile centre muzicale ale lumii, iar aceasta atat in calitate de muzician performer, cat si de pedagog in importante universitati americane sau europene. Cu concursul colegilor sai, membri ai Orchestrei Filarmonice bucurestene, cu concursul dirijorului Cristian Mandeal, intreaga seara de muzica a fost dedicata aniversarii acestui daruit muzician care este eminentul timpanist Laurentiu Bacanu, tatal tanarului muzician performer protagonist al acestei memorabile seri de muzica. Filarmonica bucuresteana, Radiodifuziunea Romana sunt asemenea institutii care, spre cinstea lor, inteleg a sprijini drumul spre profesionalism al tinerilor muzicieni; sunt, in egala masura, institutii beneficiare ale stradaniilor scolii, maestrilor pedagogi, ale stradaniilor tinerilor talentati, ale intregului sistem privind invatamantul nostru artistic. Cu totul recent, tot la Ateneul Roman, seful executivului de la Bucuresti a oferit girul sau sustinerii in concert, si nu numai, a unui talent cu totul deosebit, un talent pianistic supradotat aflat astazi, inca, la varsta copilariei, anume minunata pianista Alina Elena Bercu; nu este singurul talent de acest fel. Daca fundatiile primului-ministru, cele ale familiei domniei sale, daca primul-ministru insusi o face la nivelul unor individualitati cu totul iesite din comun, faptul ne bucura; lucruri similare se intampla aiurea si la case mai mari; inalte fete bisericesti si oameni politici de toate culorile, persoane ce nu au aratat nicicand vreun interes deosebit sustinerii cauzei tinerelor noastre talente, s-au precipitat cu prezenta lor la indemnul primului-ministru. E bine. Cunosc, insa, domniile lor ca in spatele unor aparitii atat de spectaculoase se afla o scoala si un sistem aflate astazi in grea suferinta? Cunosc, oare, aceasta indiscutabila realitate potrivit careia cultura si arta se constituie astazi in pretioase – aproape unice – bunuri de export, bunuri ce acrediteaza, in plus, identitatea noastra spirituala in concertul international al valorilor? Evident, ministerului de resort ii revine obligatia de a proteja sistemul la nivelul intregului invatamant artistic. Ca Ministerul Educatiei si Cercetarii o face haotic, o face intamplator, o dovedeste – o stim cu totii, printre altele – ultima editie a olimpiadei scolare de muzica, competitie care, fapt comentat inclusiv in presa cotidiana, nu s-a dovedit deloc a fi atasata cauzei stimularii tinerelor noastre talente muzicale.
Spre exemplu, celebrele soprane, celebrele vedete internationale Angela Gheorghiu si Ileana Cotrubas, eminenti muzicieni precum pianistii Radu Lupu si Dan Grigore, dirijorii Ion Marin, Horia Andreescu, Cristian Mandeal aparitia, afirmarea lor artistica s-au realizat intr-un sistem stimulativ si in baza unei cooperari cu acele mari personalitati ale pedagogiei artei muzicale care au fost Cella Delavrancea, Florica Musicescu, Arta Florescu, Constantin Stroescu, Constantin Bugeanu
Putini sunt cei care intelg faptul ca etalarile spectaculoase de astazi, cele de ieri, in domeniul performantei muzicale, si nu numai, au la baza un sistem educational temeinic fundamentat, ce poate fi, eventual, imbogatit si nu destabilizat. Acest sistem incercam, oare, a-l -mesteri- folosind modele?ë la moda?
