La Civitavecchia, langa Roma, s-a stins zilele acestea Roberto Matta, pictorul chilian care se considera -cetatean al lumii- si pe care critica de specialitate il numea ultimul suprarealist. Nascut la 11 noiembrie 1911 la Santiago, a studiat arhitectura in tara natala, iar in 1934 a emigrat in Franta. A devenit aici unul dintre apropiatii lui Andre Breton si discipolul lui le Corbusier, in atelierul caruia, de altfel, lucreaza o vreme. Calatoreste in Anglia, ii cunoaste si colaboreaza cu Walter Gropius si Laszlo Moholy-Nagy. Pe Breton l-a cunoscut prin intermediul artistilor spanioli Federico Garcia Lorca si Salvador Dali, iar in 1937 a participat la Expozitia Internationala a Suprarealismului din capitala Frantei, gazduit fiind in pavilionul spaniol, ca si Rene Magritte, alaturi de Pablo Picasso si Juan Miro. Urmeaza o seama de experiente europene: calatoria in tarile scandinave, relatiile cu Alvar Aalto, calatoria in Rusia. Participarea la expozitia suprarealistilor este hotaratoare pentru devenirea sa ca pictor. In 1938, expune la New York 40 de lucrari, in care imaginile biomorfe, intr-o paleta luminoasa, dominata de galben, albastru si negru, alterneaza cu compozitiile nonfigurative influentate de expresionismul abstract (Crucifixiunea). Este puternic influentat in aceasta perioada de prietenul si mentorul sau, Yves Tanguy, ale carui opere sunt expuse in aceasta luna intr-o mare expozitie pariziana. Este momentul peisajelor onirice, mai organizate compozitional decat acelea ale lui Tanguy, in care Matta acorda o atentie deosebita pensulatiei, putand fi chiar integrat curentului Action Painting. A fost interesat de tot ceea ce se petrecea in jurul lui, in arta, in politica, in viata sociala. A prezidat o manifestare culturala in Cuba la sfarsitul anilor *60, s-a intors in Chile in timpul lui Salvador Allende pentru a picta o fresca la Universitatea din Santiago, si alte doua intr-un cartier popular, s-a entuziasmat de piesajul italian si s-a stabilit pentru o vreme in Italia, a fost incantat de mijloacele de comunicare, de televiziune, de interviziune. A traversat unul dintre secolele cele mai vibrante si poate mai interesante din istoria artelor, a trait ideile, tendintele, pulsiunile secolului. O data cu el a disparut ultimul reprezentant al artei secolului XX, al istoriei artei acestui secol, de fapt.
