Trei sali pariziene – Centrul National al Fotografiei, Palatul Tokyo si galeria Art Concept – gazduiesc in momentul de fata lucrarile unuia dintre artistii importanti ai generatiei de mijloc a artei contemporane vieneze, Erwin Wurm. Nascut in 1954, Wurm, care a expus in Muzeul de Arta Moderna din orasul natal, in Franta, la Limousin, la Londra, la Bienala de Arta Contemporana din Taipei, apeleaza la arte foarte diferite, de la desen la sculptura, de la instalatie la fotografie si compozitii video, principiile intalnite in toate aceste forme fiind insa acelea ale sculpturii: tridimensionalitatea, relatia dintre obiect si soclu, efectul gravitatiei, marirea si micsorarea volumului. Sculpturile lui sunt corpuri omenesti carora le impune pozitionari absurde si carora le alatura obiecte ale existentei cotidiene: legume, scaune, mingi, biciclete, etajere de carti, intr-o relatie amenintata in fiecare clipa de esec. Compozitiile video – unul dintre cicluri s-a intitulat Sculpturi de un minut – redefinesc sculptura, considerand-o un -act dinamic mai curand decat un obiect static-, dupa expresia unui cronicar englez. Din acest punct de vedere, Wurm este descendentul unei intregi serii de artisti, incepand cu Marcel Duchamp, care au intentionat introducerea miscarii, a timpului in creatia lor. Lucrarile lui se revendica, in majoritatea lor de la postmodernism insa, constituindu-se intr-o varianta plastica a comediei, cu toate caracteristicile ei, de la amuzant si ridicol la patetic, artistul fiind interesat de limitele corpului omenesc. In expozitia de la Paris, care incepe cu o declaratie de dragoste polemica a artistului fata de tara sa – Austria te iubesc. Austria mi-e rusine de tine. Austria incotro te duci. Austria mi-e teama pentru tine. Austria plang pentru tine.
Austria te dispretuiesc. – Wurm prezinta, in fotografiile de la Centrul National, de exemplu, modele in situatii incredibile, asezate pe o masina, indoite, lungite, incastrate intr-un perete, pe o etajera, echilibrul compozitiei fiind rupt de obiecte banale: un bol, o banana, un scaun, o bagheta de lemn. Rezulta un ton ironic, prin care, conform propriilor declaratii, artistul confera lucrarilor sale o dimensiune culturala, sociologica si chiar sociala. Una dintre seriile sale cele mai cunoscute are ca subiect un personaj, prezentat frontal, care in imaginea urmatoare este mai gras cu 30 de kilograme: corpul devine indesat, apare o barbie dubla, obrajii sunt bucalati. Transformarea modelului este realizata nu cu ajutorul calculatorului, cum ne-am astepta, ci cu trucuri la indemana oricui, cum ar fi cocoloase de paine care umfla obrajii, pozitia foarte aplecata a capului, nenumarate haine care schimba dimensiunile corpului. Motivul acestei metamorfoze il ofera artistul insusi: -Castigarea sau pierderea greutatii este o problema de sculptura, de volum. Dar aceasta opera este si o reflectie asupra identitatii si efectelor sale sociale. Greutatea indica statutul social. Persoanele subtiri sunt moderne, sunt in avangarda, decid, se proiecteaza in viitor.
Cele grase sunt nostalgice, traiesc in trecut, suporta totul. In vechile societati era invers-.
Una dintre lucrarile de la Palatul Tokyo se constituie in sarcastic comentariu politic. Intr-o compozitie video apare un personaj care tine un bol deasupra capului: la lucru, la jogging, intr-o piscina, sub dus. E drept, aluzia politica nu poate fi inteleasa decat de privitorii care stiu ca numele cancelarului austriac, Schussel, inseamna bol.
Numeroase imagini create de Wurm sunt reluate, plagiate in publicitate si in moda, cum se intampla, de exemplu, cu manechinele lui Gap. Artistul si-a marturisit iritarea impotriva creatorilor de publicitate care -fura ideile artistilor pentru a castiga un munte de bani-, fapt relevant pentru imaginea pe care societatea o are despre artist. -Oamenii au ca model pe Van Gogh, un geniu iresponsabil care se imbata intre doua tabouri-, spune el.
