Cu 150 de ani in urma, la 30 martie, se nastea la Groot Zundert, o localitate saraca din Brabantul de Nord, in familia unui pastor reformat, Vincent van Gogh. In familia de buna conditie sociala, formata mai ales din artisti si oameni de afaceri, Vincent nu da, pana destul de tarziu, nici un semn de pasiune pentru pictura. Lucrand mai intai la Haga, in negustoria de arta, cu unchiul sau, trimis apoi la sucursala din Londra a firmei, incercand si meseria de profesor in Anglia, se hotaraste sa devina pastor. Nu reuseste si pleaca misionar intr-o saraca regiune carbonifera, Borinage, unde realizeaza primele sale desene si picturi inspirate din viata oamenilor locului, dar si de stilul lui Francois Millet. Atmosfera sumbra (spre deosebire de aceea a lui Millet), culorile terne caracterizeaza aceasta perioada din care Mancatorii de cartofi este lucrarea cea mai reprezentativa.
Este nevoie de atmosfera Parisului, unde pleaca in 1886, de intalnirea cu postimpresionistii Pissaro, Seurat, Gauguin, Toulouse-Lautrec pentru a descoperi lumina si culoarea. Ideile divizionistilor, apoi ale sintetismului il ajuta sa-si limpezeasca propriul drum, iar Arles, spre care se indreapta in 1888 cu intentia de a infiinta o colonie de artisti, ii dezvaluie incandescenta sudului. Rosurile, galbenurile ii invadeaza paleta, transformandu-se, ca si tusele sale nervoase, vizibile, fragmentate si -framantate-, in vehicul al propriilor trairi. Fericirea descoperirii soarelui avea sa fie intunecata de accesele de dementa care-l determina sa devina, din 1889, pacientul benevol al clinicii doctorului Gachet din Saint-Remy, multe dintre lucrarile ultimului an de viata fiind realizate aici. La 29 iulie 1890, in plina efervescenta creatoare, Vincent van Gogh isi va pune capat zilelor, la numai 37 de ani.
S-a vorbit mult despre arta acestui expresionist avant la lettre, despre pasiunea sa, despre rolul pe care boala l-a avut, sau nu, asupra creatiei sale. Opiniile au variat in functie de unghiul de abordare, conform accentului psihologizant pus asupra motorului creativitatii. Exegezele istoricilor de arta s-au miscat intre cele vizand in special modalitatile plastice de expresie si tentatia freudiana. S-a spus, nu o data, ca fara boala Van Gogh nu ar fi fost Van Gogh. Idee falsa. O analiza a lucrarilor din ultima perioada arata clar ca operele cu adevarat realizate din punct de vedere plastic, estetic apartin momentelor de remisie, ca destructurarea psihica a atras dupa sine destructurarea formala, nu in sensul pe care il dam astazi acestui termen, ci in acela al lipsei de coerenta interioara a viziunii plastice.
Oricum, cu sau fara disputele teoreticienilor asupra -geniului nebun-, de romantica sorginte, Van Gogh apartine grupului de artisti de la sfarsitul secolului al XIX-lea, care a deschis portile avangardelor secolului urmator, iar forta trairilor sale pastreaza operei, pana in zilele noastre, intacta capacitatea de comunicare. Mai mult, epoca moderna descopera cu adevarat sensibilitatea acestui artist, prea vijelioasa, prea ardenta pentru vremea lui. In timpul nefericitei sale existente, Vincent van Gogh n-a reusit sa vanda decat un singur tablou: Via rosie. Calmul impresionismului marca gustul amatorilor de arta la acel sfarsit de secol. A fost, poate, artistul cel mai lipsit de mijloace materiale din vremea sa. Un secol mai tarziu, Portretul Doctorului Gachet avea sa fie achizitionat, la New York, cu 82,5 milioane de dolari, devenind cel mai scump tablou din lume, alte opere ale sale intrand, de asemenea, in -topul- preturilor: Irisi sau Floarea soarelui, de exemplu.
Aniversarea centenarului nasterii lui Van Gogh este marcata, in Olanda natala, de mai multe expozitii. Una dintre ele, organizata de Muzeul Van Gogh din Amsterdam, intitulata Alegerea lui Van Gogh, s-a deschis in 14 februarie. Pana in 15 iunie, publicul poate admira aproximativ 200 de lucrari semnate de artisti admirati de Vincent. Un fel de muzeu imaginar, in care maestri ai artei olandeze – Rembrandt, Ruisdael, Van Ostade – stau alaturi de contemporani ai pictorului apartinand academismului sau epocii romantice – Von Herkomer, Gerome, Delacroix -, de impresionisti si postimpresionisti: Francois Millet, Toulouse-Lautrec, Paul Signac, Seurat. Designul expozitiei apartine remarcabilului arhitect francez Thierry Despont (cel care a realizat si interiorul Getty Museum, printre altele), care a transformat arhitectura moderna a salilor intr-un spectaculos muzeu din secolul XIX. Tot in 14 februarie, s-a deschis, la Otterlo, la Muzeul Kroller-Muller, expozitia Vincent si Helene, continand 80 de lucrari. Colectia a apartinut sotiei unui negustor bogat, Helene Kroller-Muller, care a fost subjugata de arta lui Van Gogh, incepand sa cumpere inca din 1910. Printre piesele expuse se remarca Portretul lui Joseph Roulin. Tot la Muzeul Van Gogh, incepand de la sfarsitul lunii iunie, va fi deschisa o expozitie intitulata Gogh Modern, o selectie de lucrari semnate de pictori de dupa primul razboi mondial, influentati de arta inaintasului lor.
O serie de manifestari de alte tipuri se vor inscrie in acest an Van Gogh. Amintim, in afara unui autobuz Van Gogh, menit sa transporte vizitatorii de la Muzeul Van Gogh la Otterlo, de vizitele ghidate in diferite limbi straine sau de programele pentru copii, emiterea, de catre posta olandeza, a unei coli cu 10 timbre prezentand opere ale artistului si deschiderea gratuita a portilor muzeului ce-i poarta numele in 30 martie.
Ultima jumatate a secolului XIX si primii ani ai celui urmator au fost, in artele plastice, vremea -pictorilor blestemati-, a acelor personalitati nelinistite, in perpetua cautare a sensului lumii si propriei fiinte, adunand aerul timpului si risipindu-si propria viata intr-o creatie destinata, de fapt, generatiilor urmatoare. Intre ei, Van Gogh s-a dovedit poate cel mai fragil, dar si cel mai vizionar: expresionismul ii datoreaza o buna parte din substanta sa, corbii de deasupra lanurilor ultimei etape de creatie ar putea intra, fara ezitare, in arsenalul suprarealismului. Pasiunea sa violenta pentru lumina, culoare, viata se intalneste, peste mai mult de un secol, cu sensibilitatea, nu o data derutata, a inceputului de veac XXI.
