In sala -Jean Georgescu- a Cinematecii Romane au debutat, aseara, -Zilele filmului italian- la Bucuresti, care contin sapte pelicule si se vor desfasura – in aceeasi sala – pana in 24 septembrie. Filmul inaugural a fost Sarutari si imbratisari de Paolo Virzi, regizor italian sosit, cu acest prilej, in Capitala. Organizate de societatea mixta -Itaro Arte- (a carei presedinta, Veronica Lazar, a fost de la inceput si este in continuare sufletul manifestarii) si de Arhiva Nationala de Filme din Bucuresti (directoare: Anca Mitran), -Zilele filmului italian- au intrat intr-o frumoasa traditie autumnala. Anul acesta, selectia a fost axata pe comedii, vechi si noi. Putem vorbi, asadar, despre un suras (sau… sapte surasuri) in plina toamna…
Filmul inaugural al -zilelor- a fost o realizare recenta a regizorului Paolo Virzi Sarutari si imbratisari (Bacci e abbracci). Autorul, inca tanar (nascut in 1964), este unul dintre cineastii italieni care s-au impus, in ultimii ani, in prima linie a frontului creator. A debutat in 1993 cu un film multi-premiat, La bella vita, distins cu -Nastro d*argento- si cu premiul -David di Donatello- (pentru cel mai bun regizor debutant). A realizat, in continuare, filme bine primite (atat de public, cat si de critica) ca Vacanta de august (1994), Oul fiert (1997), Sarutari si imbratisari (1999) si My name is Tanino (2001). La conferinta de presa care a precedat premiera de aseara, criticii bucuresteni au putut vedea cateva fragmente din acest cel mai recent film al regizorului, prezentat -hors-concours- si la Venetia, si au apreciat umorul tonic, suculent, generos al peliculei. Sub acelasi semn, al rasului sanatos, se desfasoara si peripetiile din Sarutari si imbratisari, o -poveste de Craciun- in care se intalnesc (si-si depasesc dificultatile existentiale) cateva personaje atasante: un misterios si caraghios personaj singuratic (caruia toate ii merg pe dos, are un restaurant in prag de faliment, casnicia lui s-a destramat, are necazuri la banca si – in consecinta – pare predispus la sinucidere) si o familie exuberanta, la randul ei incercata de necazuri (someri fiind, ei au infiintat o… crescatorie de struti, dar traiesc – pana se clocesc ouale – cu cosmarul politelor si al furnizorilor).
Printre filmele selectiei figureaza si trei comedii din anii *50, *60 si *70 cu Alberto Sordi in rol principal. Este o binevenita intalnire (reintalnire) cu unul dintre cei mai reprezentativi comici italieni, care a avut, de-a lungul anilor, partituri irezistibile in zeci si zeci de filme. In filmul din 1957, Sotul, Alberto Sordi are de suportat toanele si capriciile unei sotii autoritare si capricioase. Filmul din 1967, Un american la Roma, este, de fapt, povestea unui italian care se crede in America, si aventurile tanarului roman Meniconi Nando sunt prilej pentru cascade de ras. In sfarsit, un personaj de senzatie este acela din Frumos, cinstit, emigrat in Australia, cauta consateana fecioara, un film din 1971, in care actorul se intalneste, in regalul sau comic, cu frumoasa (cinstita si?ë emigrata in Australia) Claudia Cardinale. Realizate de regizori diferiti – Nanni Loy si Gianni Puccini (Sotul), Steno (Un american la Roma) si Luigi Zampa (Frumos, cinstit?ë) – toate aceste comedii de ieri sunt -marcate- cu pecetea inconfundabila a hazului buf practicat de Alberto Sordi.
Cateva comedii recente sau foarte recente completeaza -surasul in plina toamna- al cinefililor bucuresteni. Filmul Eu si sora mea (Io e mia sorella) din 1987 este, din mai multe puncte de vedere, notabil. Intai, el apartine unui cineast tanar, Carlo Verdone, descendent dintr-o familie de reputati cineasti italieni. In al doilea rand, alaturi de Carlo Verdone – el insusi fiind interpretul principal – si alaturi de Ornella Muti, apare in film insasi organizatoarea manifestarii, Veronica Lazar, care – iata – n-a uitat ca este actrita (si n-au uitat nici cei din jurul ei aceasta): la absolvirea studiilor superioare teatrale de la Bucuresti (pe vremea aceea IATC), Vera Lazar era frumoasa Elena Andreevna in Unchiul Vanea de Cehov, alaturi de Mihai Dogaru, George Motoi, Lucia Muresan, Atena Demetriad. Revenind la filmul Eu si sora mea, ar fi de subliniat faptul ca o trama relativ simpla – Silvia, sora lui Carlo, disparuta de vreo 10 ani, hotaraste sa stea cateva zile in casa fratelui si a cumnatei – prilejuieste pagini cinematografice de fina si nuantata analiza psihologica. Ciclonul este un film din 1996, semnat Leonardo Pieraccioni (care interpreteaza si rolul principal). Comedia este declansata de un eveniment neobisnuit, petrecut in ambianta unui satuc linistit din Toscana: sosirea unei trupe de balerine spaniole, specialiste in flamenco. In familia eroului – el este contabil, tatal si fratele sunt tarani, sora este vanzatoare la farmacia din sat – -ciclonul- balerinelor provoaca adevarate dezastre (comice, desigur), mai ales ca junele sprintare iau locuinta respectivei familii drept o pensiune agroturistica. -Ciclonul- provoaca tot felul de -crize- sentimentale si, in ultima instanta, modifica esential vechile obiceiuri ale tihnitului sat toscan. Un film recent este si Casatorii (Matrimoni), o pelicula din 1998 a unei tinere regizoare – si ea descendenta dintr-o ilustra familie de cineasti italieni -, Cristina Comencini. Doua importante actrite ale filmului italian se regasesc in acest film. Francesca Neri si Stefania Sandrelli (pe care, la alta varsta, o vedeam in Divort italian, alaturi de Marcello Mastroianni). In viata unor familii intervine un -moment al adevarului-, care provoaca tot felul de tulburari in desfasurarea vietii cotidiene. Tanara regizoare, cu simtul umorului, incearca sa disimuleze situatii cu potential dramatic sub faldurile comediei, vadind, totodata, valoroase intuitii psihologice.
Cele sapte filme ale -Zilelor- – selectionate de Veronica Lazar si Alberto Ravaglioli – transmit, fiecare in parte si toate la un loc, sentimente tonice, au darul sa descreteasca frunti, sa inveseleasca. Manifestarea – organizata cu sprijinul Ministerului italian al Bunurilor si Activitatilor Culturale – are si o alta semnificatie, ea atesta – cum subliniau Veronica Lazar si Manuela Cernat in conferinta de presa – si renasterea comediei italiene, care, de-a lungul anilor, a inregistrat mari si durabile succese.
