Prima sectiune a numarului pe luna septembrie al revistei -Academica- se deschide cu articolul semnat de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, despre Alexandru Ciucurencu, cel care, cum s-a spus, -a incercat sa picteze transparenta- si cu adevarat -lasa impresia de transparenta a universului… printr-o extraordinara bogatie de nuante coloristice-. In acelasi timp, alaturi de Corneliu Baba, este unul dintre cei mai mari portretisti ai artei plastice romanesti contemporane. Dan Grigorescu, membru corespondent al Academiei Romane, scrie despre peisajul lui Al. Ciucurencu, remarcand -puterea de a comunica a intregii lui picturi, atotcuprinzatoarea caldura a unui suflet contemplativ ce se bucura de orice intalnire cu culoarea-, deschizand un drum pe care l-au urmat multi dintre discipolii sai. Gheorghe Vida incearca o situare a creatiei lui Al. Ciucurencu in spatiul artei europene, operatie dificila -datorata, pe de o parte, singularitatii viziunii sale, bazata pe exaltarea intensitatii cromatice si, pe de alta parte, pe precaritatea in genere a unor analize de tip comparativ ale confluentelor stilistice si modificarii atitudinilor fata de materia picturala, asa cum se configureaza ele in arta europeana.- La capatul analizei, autorul reuseste sa contribuie la o mai dreapta valorizare a operei lui Ciucurencu, -a carui opera, aceea a unui sef de scoala in pictura romaneasca, ar fi timpul sa ocupe un loc privilegiat in arta contemporana.- Evocandu-l pe Maestru, Zamfir Dumitrescu, presedintele Uniunii Artistilor Plastici din Romania, scrie despre crezul pe care il impartasea, dupa care -pictura este o punte intre suflete- si o dovedeste cum nu se poate mai bine galeria de portrete ale celor mai de seama intelectuali romani. Pentru Ruxandra Dreptu, lumea lui Ciucurencu este un -rezumat cromatic- in care se recunoaste lumea reala.
Cum luna septembrie a fost, pentru multi, luna Festivalului si Concursului International George Enescu, revista publica alocutiunea lui Adrian Iorgulescu la deschiderea simpozionului international consacrat marelui compozitor, a carui opera, pe masura trecerii timpului, prilejuieste noi descoperiri si continua, totodata, -sa surprinda si sa ne tulbure, intr-o perioada caracterizata prin suprasolicitare – inclusiv in domeniul nostru de activitate – extensia superba a ipostazierilor geniului enescian, actualitatea gandirii lui componistice.- In aceeasi sectiune, Vasile Tomescu prezinta noutati revelatoare din opera lui George Enescu, in marginea expozitiei cu tema -Documente inedite din arhiva Muzeului National George Enescu-. Tot aici este publicata prima parte din studiul semnat de Liliana Alexandrescu despre viziunile moderne in interpretarea operei -Oedip- de George Enescu pe scena Operei Nationale din Bucuresti.
Retin atentia cele doua articole dedicate lui Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, semnate de acad. Nicolae Cajal si Francisc Schneider, cel care, prin lucrarile sale, a sporit prestigiul scolii medicale romanesti. In cazul lui, cum apreciaza acad. Nicolae Cajal, trebuie sa disociem intre valoarea incontestabila a operei stiintifice si conceptia filosofica si ideologica pe care a adopta-o si care trebuie judecata separat.
Mai amintim articole, cum sunt -Colaborare academica franco-romana- si -Indreptar de intelepciune – Ion Barnea la 90 de ani-, de acad. Stefan Stefanescu, -Probleme logico-filosofice in scrierile slavo-romane-, de acad. Alexandru Surdu, -Elie Radu- de acad. Radu Voinea, -Despre slabiciunile enumerarii, cu aplicatie la doua manuale- de acad. Gheorghe Vladutescu, -Dialogul, suport al cunoasterii si comunicarii umane-, de Emilian M. Dobrescu, -Sub norii lui Magelan-, de Magda Stavinschi, -Cel mai vechi om fosil din Europa- de Oana Moldovan, -Conceptul de cultura nationala in gandirea si scrierile lui A.D. Xenopol, de Mircea Maciu, -Filosofia si problemele lumii contemporane (insemnari de la cel de-al XXI-lea congres mondial de filosofie), de Marin Aiftinca.
Cum spuneam, si acest nou numar al revistei -Academica- publica articole cu o tematica diversa, a carei unitate este data de subordonarea fata de valorile fundamentale ale stiintei si culturii romanesti, in context european si mondial, din perspectiva activitatii Academiei Romane.
