Am ras cu lacrimi cand reportera PRO TV si-a propus sa joace, pentru cateva minute, rolul unui turist strain, doldora de valuta, care debarca fandosindu-se intr-unul dintre porturile de pe malul romanesc al Dunarii. Un nene cu maiou standard s-a speriat cand a fost intrebat daca a vazut vreo casa de schimb prin imprejurimi. Auzise ca ar exista asa ceva, la o banca, prin orasul pe care nu-l mai vazuse probabil de cand era mic. O femeie care pazea un restaurant pustiu zicea ca n-are de mancare decat hamburgeri, da* si aia -lipsesc momentan-. Locurile care ar fi trebuit sa geama de pravalii cu suveniruri (desi, Doamne iarta-ne, ce suvenir si-ar putea dori un strain poposind la Calafat?!) alcatuiau un pitoresc maidan, unde baieteii fugareau gastele cu niste jordite. Ei, uite, poate cu unele dintre jorditele astea s-ar fi scos un euro-doi pentru rechizitele scolare…
In vremea asta, pe puntea unui vaporas dintre acelea pe care se suie zilnic milioane de romani obisnuiti, ca sa se duca la slujba, dupa paine sau la socri, la tara, elegantul ministru al turismului depana povesti despre dolarii, euroii, yuanii si yenii care curg pe fluviu, numai sa se aplece cineva sa-i culeaga. Acum, sa nu mai pomenim ca uneori e cam periculos sa te-apleci, dar si-or fi inchipuit localnicii care-l ascultau, inghesuiti in fata televizorului de la bodega, cu degetele inclestate pe toiuri, ca yuanii si yenii astia sunt niste bibani.
Mai la vale, pe meleagurile catre care te poarta miscatoarele carari, poetul Dinescu amenajase, intr-un -port agricol-, un -port cultural-, cu lautari tigani, artisti olari, bauturica si carcase de carute costelive. Momeala, din cate pricepeam, parea sa fie o atmosfera Kusturica, la inhalarea careia turistul de peste hotare ar trebui sa-si piarda mintile si, sarind peste parapetul vaporului, sa inoate voiniceste spre noi.
Dar daca n-avem un prosop curat, ca sa se stearga de petele de motorina care mai scapa uneori pe batranul Danubius? Unde mai pui ca strainul asta, daca nu e avertizat din timp, poate emite, o data coborat de pe vasul lui de cinci stele, pretentia de a se spala pe maini si pe fata. Am auzit ca la astia in tara ar exista si un asemenea obicei. De unde sa-i dai apa de spalat, din moment ce curge toata pe Dunare?! A, daca s-ar plange de sete, o naveta de bere s-ar mai gasi. Iar pentru un cec vine si-un pumn de bomboane agricole. Romanului i s-a dus vestea de ospitalier.
