Cu o tenacitate demna de admirat, World Trade Center Bucuresti continua seria targurilor de arta lunare, in perioada de vara spatiul fiind destinat artistilor tineri, in curs de afirmare. In jur de 30 de absolventi din ultimii ani ai Universitatii de Arta Bucuresti, ai Universitatii Luceafarul si ai Universitatii de Arta din Cluj se prezinta saptamana aceasta publicului bucurestean. Asa cum ne asteptam, expozitia este caracterizata de o mare diversitate de mijloace de expresie si este dominata de nevoia de experiment, atat in zona esteticului, cat si in aceea a elementelor de limbaj. Abordarile -clasice-, pe care le semnalam in multe dintre expozitiile tinerilor din ultimul timp, sunt, de aceasta data, mai rare. Chiar atunci cand figurativul depaseste sfera aluzivului, ca in lucrarile de grafica semante de Elena Aron si Ioana Aron, de exemplu, sau in peisajele Maria Magdalena Serban, sintaxa compozitiei conduce catre un univers straniu, desi fundamentat logic, ca in lucrarea Simonei Radu, cu inversata reflectie in oglinda a portretelor. Un fals aer Art Nouveau, marcat, desigur, de ironia si uneori kitsch-ul asumat al postmodernismului, atrage privirile in lucrarile unor artisti ca Ruxandra Stefania Munteanu in care elementele vegetale se constituie in elegante si nelinistitoare coafuri, iar ochiul european descopera decorativismul figurii de japoneza de pe evantaiele bunicii. O mentiune speciala se cuvine creatiei textile, in care de multe ori privitorul este tentat sa ignore modalitatea tehnica, avand impresia contemplarii unei picturi. Aceasta transgresare a granitelor unei anumite arte este moneda curenta in arta contemporana, asfel incat, compozitiile unor Diana Theodor Sibianu sau Adina Iftode isi disimuleaza inrudirea cu tapiseriile, de asemenea postmoderniste, semnate de Cristina Toma, de pilda. Tehnicile mixte, introducerea in lucrare, prin prisma colajului sau nu, a penelor, furnirului, foliei alveolare sau cartonului ondulat, reusesc o intreaga reiterare a istoriei artei secolului XX, de la cubism la Arte Povera. In cazul Catalinei Matei, aceasta amintire a curentului italian se impleteste, inedit, cu aluzia sacra, fie in sugerarea iconografica, fie prin simpla similitudine a formatului suportului de lemn al lucrarilor. Ne-am oprit mai indelung la panourile picturale semnate de Petre Lavrente, a caror constructie echilibrata si sobrietate a gamei cromatice promit o arta de profunda meditatie, la compozitiile sugestive, pline de nerv, ale lui Marius Ghenescu, cu subiectele sale sacre sau laice potentate de o tusa invatata parca de la gestualism, la sinergica pictura a lui Zoltan Bela, amintind cumva tubularismul unui Leger, la lucrarile vadind cercetarile in domeniul expresiei formale, cu multiple posibilitati, ale Bogdanei Contras, la sculpturile Sabinei Morar, autoarea unei lumi bizare de vase-oameni-plante din lut, arborand o manierista eleganta, la formele frust-monumentale ale lui Nichita Fedot. Si, desigur, lista ar putea continua.
Ideea de a oferi tinerilor posibilitatea confruntarii cu publicul si colectionarii este indubitabil una nu numai generoasa, dar si inteligent prospectiva. Ea ofera speranta unei normalizari a relatiei artist – public – cumparator, atat de necesara in Romania de astazi.
