În urmă cu 148 de ani, prin Locotenența Domnească, se înființa Societatea Literară Română din care făceau parte 21 de membri „ce se deosebesc prin meritele și lucrările lor literare”. Evocând acele momente la adunarea generală dedicată Zilei Academiei Române, Ziua Porților Deschise, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, sublinia că „este remarcabil faptul că membrii fondatori ai Academiei Române în număr de 21 au fost reprezentanți ai intelectualității românești din toate provinciile”. La acea vreme, ziarul „Românul” consemna că scopul acestei Societăți este de a „ne consolida interesele noastre naționale”. Cu un an mai târziu, Societatea își schimbă denumirea în Societate Academică Română investită cu misiunea de a contribui la „înaintarea literelor și științelor între români”. Se realiza astfel unitatea spirituală a românilor cu speranța exprimată limpede de I Hodoș, că „va veni și unitatea fizică a neamului românesc”, în timp ce N Ionescu preciza că independența națională „va completa și consolida definitiv unitatea românilor”. Destul de curând, preocupările academice s-au extins în consens cu dezvoltarea cunoașterii astfel încât, cum afirma acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, această prestigioasă instituție a devenit o adevărată „republică a științelor”, un simbol al inteligenței și creativității poporului nostru.
O republică a științelor
Acum, când Academia Română se apropie de împlinirea unui veac și jumătate de existență, acad. Dan Berindei, intitulându-și comunicarea „Academia în societatea românească”, a remarcat o „neîndoielnică ascensiune”, deși „etapele ființării ei au fost marcate și de pagini întunecate”. Rolul primordial în această evoluție ascendentă îl au membrii ei și, semnificativ, un recent sondaj de opinie arată că Academia are o bună imagine în conștiința contemporanilor, fiind situată printre instituțiile naționale fundamentale, în apropierea Bisericii și Armatei. De aici datoria: „să onorăm chemarea noastră în acest for suprem printr-o activitatea corespunzătoare, care să justifice o alegere, dar care totodată să ajute țării și, de asemenea, trebuie să avem mândria și curajul de apăra poziția și rolul Academiei în societate și în viața României, atunci când inițiative nepotrivite o amenință sau îi dăunează”. O atitudine fermă din partea Academiei se cuvine și în apărarea intereselor naționale, „contribuind totodată – ca una dintre instituțiile fundamentale – prin activitatea și legăturile noastre, la încadrarea științei și culturii românești, la nivel corespunzător unei valori reale în fluxul mondial și european”.
Desigur, Academia are rolul de promovare a excelenței, consacrând cele mai performante personalități din știință, cultură și artă, dar într-o egală măsură cercetarea fundamentală și de avangardă. Cele 66 de institute și centre de cercetare sunt spații unde câteva mii de cercetători desfășoară „o activitate de înalt nivel sub îndrumarea și controlul Academiei”. Unele dintre institutele Academiei sunt centre de excelență ale unor foruri de specialitate europene și mondiale. Ca peste tot, există și probleme, mare parte dintre ele ținând de „mișcarea firească a cadrelor științifice, durata promovării și, de asemenea, pentru cercetătorii tineri ale căror retribuții sunt departe de ceea ce ar fi firesc să fie”.
Diversitatea preocupărilor, dinamica ei complexă derivată din evoluția cunoașterii științifice și dezvoltării tehnologice, coexistă cu misiunea valorificării trecutului, a studiului limbii, dar și „a evoluțiilor istorice, a trăsăturilor spirituale specifice, a contribuțiilor în domeniul gândirii înalte, a filosofiei, dar și în acela al variatelor întruchipări ale artei”. Prin amploarea și multitudinea simfonică a preocupărilor, Academia poate fi un model real pentru societatea românească actuală „și ajută la alegerea și rezolvarea obiectivelor alese”. Faptul că nu este în nici un fel angajată politic conferă Academiei atribuții deosebite de „echilibru, echidistanță și obiectivitate”, având capacitatea de a oferi modele și consilia dezinteresat pe cei interesați asupra unor probleme ale dezvoltării generale sau ale unor domenii segmentare. „Există însă și condiția ca secțiile și membrii ei să utilizeze plenar posibilitățile ce se oferă, să se manifeste în ansamblu, exprimând poziția noastră instituțională în complexa dar atât de complicata evoluție a țării în străduința de a se afirma și de a corespunde unor sarcini care i-ar reveni”. Este bine cunoscută poziția Academiei în ceea ce privește unitatea românilor și a limbii. Cum sublinia acad. Dan Berindei, Academia nu face politică, dar se simte necesitatea implicării „în orice problemă fundamentală, care poate afecta bunul mers al treburilor publice, de a ne spune un cuvânt competent și de a apăra cu fermitate ceea ce se cuvine a fi apărat”. Și aceasta „atât pentru a influența o evoluție favorabilă a țării, dar și ca model de comportament pentru concetățenii noștri”. Pe un ton confesiv, acad. Dan Berindei a spus că a slujit Academia Română de peste două decenii, mai întâi ca membru al Prezidiului și, de opt ani, ca vicepreședinte, s-a preocupat și a scris istoria acestui for de știință, cultură și artă și în virtutea acestei experiențe și-a îndeamnă colegii, mai ales cei tineri să „acorde înaltului nostru for cinstea ce i se cuvine și să considere apartenența lor ca un deosebit titlu de onoare”.
Oaspete la ceas aniversar, venit de la Universitatea din Viena, prof. univ. Michael Metzeltin, membru de onoare al Academiei Române, aprecia că cercetarea științifică desfășurată în institutele academice se situează, prin rezultatele lor, la nivel internațional. „În ciuda globalizării, avem nevoie în Europa plurilinguală și multiculturală de Academii care să cultive limba și literatura națională…De laudă este faptul că membri ai Academiei Române…au redactat o mare gramatică de referință a limbii române în limba engleză pentru a deschide frumoasa dumneavoastră limbă, atât de specială între limbile romanice, pentru un public mai larg. Și ca societate savantă, Academia Română trebuie să continue să fie prezentă și în cultură și în politică și consiliere și ca exemplu etic și de comportament științific și social.”
A urmat o scurtă ceremonie în care acad. Ionel Haiduc, președintele Academie Române, a înmânat diploma „Meritul Academic” dnei. dr. Daniela Safta, manager la Spitalul Universitar de Urgență Elias și dnei. Elena Popescu, redactor șef la Editura Academiei Române.
Cărți reper pentru cultura și spiritualitatea noastră
Acad. Răzvan Theodorescu, președintele Secției de Arte, Arhitectură și Audiovizual, a prezentat cel de al V-lea volum din seria „Tezaurul Academiei Române – Colecții de artă”, coordonată de acad. Ionel Haiduc împreună cu acad. Păun Ion Otiman și realizat de un grup de specialiști de la Institutul de Istoria Artei „George Oprescu” al Academiei Române. Lucrarea prezintă șase colecții dintre care patru au fost donate de membrii Academiei Române, în ordine: George Oprescu, George Călinescu, Aurel Avramescu și Victor Eftimiu ale căror colecții au fost donate împreună cu locuințele donatorilor. Celelalte două colecții au fost donate de ing. Dumitru Minovici și sculptorița Mara Bâscă. Privind reproducerile de o calitate exemplară l-am putea parafraza pe George Oprescu spunând că arta și istoria ei nu pot avea decât un scop – de a contribui la definiția omului și înțelegerea lui.
Premieră a fost și lansarea primului volum din trilogia „Monahismul ortodox românesc. Istorie, contribuții și repertorizare”, intitulat „Istoria monahismului românesc de la începuturi până în prezent”. Premieră ca tratare a temei din perspectivă istorică, oferind o imagine unitară, completă și complexă a vieții monahale de pe teritoriul României. Premieră și pentru că marchează începutul o fructuoasă colaborare dintre Patriarhia Română și Academia Română, instituții reprezentative pentru cultura și spiritualitatea românească. Lucrarea a fost prezentată de prof. univ. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române și ÎPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului Și Vrancei. Cu aspectul unui adevărat tratat, volumul are 1040 de pagini, cu o ilustrație bogată de o elegantă ținută artistică și este structurat pe cinci mari capitole: Geneza monahismului creștin; Începuturile monahismului creștin la Dunărea de Jos; Monahismul ortodox în evul mediu românesc; Monahismul ortodox în perioada modernizării statului român și Monahismul românesc după Marea Unire și până în prezent. Apărut la Ed. Basilica, volumul este coordonat de pr. prof. Mircea Păcurariu și prof. univ. Nicolae Edroiu, membri corespondenți ai Academiei Române. Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consideră că acest prim volum este „rodul unei implicări exemplare a comisiei formate din istorici bisericești și istorici din cadrul Academiei Române, care au răspuns cu multă bucurie inițiativei noastre”. Cei care le cunosc, fie și în parte, vor împărtăși cuvintele întâistătătorului Bisericii noastre că „mănăstirile noastre ne cheamă să descoperim, prin și dincolo de frumusețea exterioară a artei creștine, frumusețea interioară a sfințeniei inimii și slava iubirii veșnice a lui Dumnezeu”. În semn de cinstire a muncii celor au realizat această carte, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a acordat diploma omagială „Sfinții Martiri Brâncoveni” academicianului Dan Berindei, ÎPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, prof. univ. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române și pr. prof. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române.
Suita manifestărilor festive s-a încheiat cu vernisajul expoziției „Constantin Brâncoveanu – Documente din colecțiile Bibliotecii Academiei Române”, de la a cărui martiriu se împlinesc în acest an trei sute de ani. Expoziția este organizată de Serviciul Manuscrise – Carte rară a Bibliotecii Academiei Române. Au avut alocuțiuni acad. Florin Filip, directorul general al Bibliotecii Academiei Române, ÎPS Irineu, Arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei, membru de onoare al Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu și Gabriela Dumitrescu, șef al Serviciului Manuscrise – carte rară.
De ziua Academiei Române, tradiționala urare: Vivat, crescat, floreat!
Colaborare cu Academia Română
