Hazard obiectiv sau pura intamplare, in 23 aprilie 1616 au murit Cervantes si Shakespeare. Doi mari creatori au iesit din viata, aproape simultan, lasandu-si cartile sa vorbeasca secole de-a randul generatiilor care au urmat. Purtatori ai unei traditii a cartii si creatori de traditii perene ei insisi, cei doi mari scriitori disparuti – se spune – in aceeasi zi sunt comemorati incepand din 1995, la propunerea UNESCO, prin instituirea Zilei Mondiale a Cartii si a Drepturilor de Autor – eveniment cu o indelungata si sinuoasa istorie.
Ideea de a sarbatori in intreaga lume Ziua Cartii a fost propusa de Uniunea Internationala a Editorilor si prezentata de guvernul spaniol Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO). Acestei initiative i s-a adaugat si propunerea Federatiei Ruse ca dreptul de autor, drept inalienabil al creatorului, sa figureze in titulatura evenimentului. Astfel, in cadrul celei de-a 28-a reuniuni a Conferintei Generale UNESCO din 1995, s-a aprobat in unanimitate ca ziua de 23 aprilie sa fie decretata Zi Mondiala a Cartii si a Drepturilor de Autor. Acest ultim punct are ca obiectiv intarirea respectarii dreptului de proprietate intelectuala. In rezolutia din 15 noiembrie 1995 a prestigiosului organism, cartea este considerata a fi cele mai important factor in difuzarea cunoasterii umane si cel mai eficient sistem de conservare a patrimoniului cultural si gnoseologic al omenirii.
Prima propunere de sarbatorire a Zilei Cartii dateaza din 1924. Ideea i-a apartinut scriitorului si editorului valencian Vicent Calvel i Andres, directorul Editurii Cervantes din Barcelona. Calvel – mare admirator al lui Cervantes – a prezentat Oficiului Spaniol al Cartii propunerea ca Ziua Cartii sa se sarbatoreasca la data de 7 octombrie, presupusa data a nasterii lui Miguel de Cervantes. Presupusa, pentru ca sosirea sa pe lume nu este inca suficient de documentata; se stie sigur, in schimb, ca a fost botezat pe 9 octombrie 1547. La 6 februarie 1926, regele Alfonso al XIII-lea semna decretul prin care se instituia oficial -sarbatoarea cartii spaniole- pe intreg teritoriul spaniol, eveniment care urma sa aiba loc in fiecare an pe 7 octombrie. Obiectivele acestuia erau: sprijinirea difuzarii cartii, promovarea lecturii, precum si protectia economica oficiala pentru infiintarea bibliotecilor publice. Din 1930, Ziua Cartii se muta in 23 aprilie, data la care se comemora ziua incetarii din viata a lui Miguel de Cervantes si a lui William Shakespeare. Din acest an incep sa se observe mari diferente in modul in care Ziua Cartii se sarbatorea la Barcelona si la Madrid. La Madrid sarbatoarea avea mai curand o latura academica, elitista, in timp ce la Barcelona predomina comertul stradal de carte, evenimentul capatand un caracter popular si comercial. Anul 1930 reprezinta chiar un varf al vanzarilor de carte, acestea depasind cifra de 50.000 de volume intr-o singura zi. Din acel moment, ziua de 23 aprilie devine intr-adevar foarte populara nu doar in Barcelona, ci si in alte orase din Catalunia. Oficiul Spaniol al Cartii publica chiar, in 1937, un volum comemorativ al succesiunii evenimentelor. Izbucnirea Razboiului Civil va influenta negativ desfasurarea Zilei Cartii si a productiei editoriale in general. Lipsa hartiei, a materiilor prime, nesiguranta generala vor determina o diminuare a anvergurii obisnuite. Din 1938 pana in 1950 ea aproape nu mai are loc. In 1950 insa, Ziua Cartii cunoaste o revigorare datorata initiativei comune a asociatiei barceloneze Gremi de Llibreters i Editors si a Oficiului National al Cartii din , care isi propun sa recupereze caracterul festiv al zilei de 23 aprilie, dedicand-o in special noilor aparitii editoriale. Din acel moment, sarbatoarea de Sfantul Gheorghe (Sant Jordi – patronul Cataluniei) se impleteste cu Sarbatoarea Cartii, cu exceptia acelor ani in care ea se suprapune cu Saptamana Sfintelor Pasti Catolice. Iar scriitorul Miguel de Cervantes Saavedra devine protagonist al acestei sarbatori.
Mesajul Directorului General al UNESCO de Ziua Cartii este ilustrativ pentru importanta acordata in societatea vremurilor noastre Traditiei Cartii, bogatiei inestimabile pe care cultura scrisa o reprezinta pentru democratiile actuale, intemeiate nu pe un -conflict al civilizatiilor-, ci pe concilierea lor: -Intr-o lume globalizata, cartea s-a transformat intr-un instrument indispensabil in lupta pentru pastrarea identitatii culturale si lingvistice, ea fiind totodata un aliat unic in accesul la cunoastere, libertate si pace. In acest fel este privita cartea de catre milioane de oameni care, incepand cu anul 1995, sarbatoresc in aproape 80 de state din lume Ziua Mondiala a Cartii si a Drepturilor de Autor. Cartea este un inestimabil insotitor pe drumul vietii, atat pentru societatile care dau intaietate transmiterii pe cale orala a informatiei, cat si pentru cele care s-au construit in jurul cuvantului scris. Cartea este respectata si apreciata ca pazitor al traditiei si al patrimoniului, dar si ca vehicul al noilor forme de expresie. Este piatra de temelie a educatiei, arma esentiala de lupta impotriva saraciei si subdezvoltarii, barometrul de referinta al progresului si al noilor tehnologii de comunicare si de informare in cadrul societatilor moderne. Din toate aceste motive si ramanand fidela spiritului Constitutiei sale, UNESCO considera esentiala, astazi mai mult decat oricand, misiunea sa de promovare a dezvoltarii industriei editoriale, a liberei circulatii a cartii si a accesului larg la lectura. Protejarea autorilor fata de folosirea ilegala al produsului muncii lor nu este decat o consecinta fireasca a respectarii acestei misiuni. Astfel, UNESCO va sprijini tarile sale membre in dezvoltarea si aplicarea politicilor nationale de sustinere a cartii, garantand, in acelasi timp, dreptul autorilor la o cota corespunzatoare din veniturile pe care le genereaza operele lor.
Contribuind in atatea feluri la dezvoltarea si evolutia omenirii, cartea este un instrument al progresului. Si, fara indoiala, ca expresie a gandirii umane, ca oglinda a sufletului omenesc, cartea poate deschide posibilitati nebanuite unui nou umanism-.
Prin insusi numele sau, Institutul Cervantes nu putea sa lase ca data de 23 aprilie sa treaca precum o zi obisnuita. De aceea, 23 aprilie devine o zi-eveniment in care Institutul Cervantes initiaza colaborarea cu doua institutii ce nu puteau nici ele sa lipseasca de la sarbatorirea acestei zile: Comisia Nationala a Romaniei pentru UNESCO si British Council.
