“După plata datoriilor externe se aștepta o schimbare în bine și la noi. S-au adunat 400 milioane dolari, dar nimic. S-a spus că trebuie completată rezerva de aur, dar se puteau desprinde cîteva zeci de milioane pentru îmbunătățirea
aprovizionării cu alimente.
Imaginea țării din interior spre exterior pleacă, iar noi nu mai puteam face nimic în exterior. Acolo nu mai puteam falsifica datele. Am dat ordin ca în afară să se arate situația reală – pentru credibilitatea față de partener. După schimbarea lui Jivkov din Bulgaria, noi am apreciat că e chestie de zile să se întîmple și la noi !!
Serviciile de informații și-au intensificat activitatea, dar nu numai la noi, ci peste tot, îndeosebi NATO care se interesa de Romånia. La fel și Tratatul de la Varșovia. După 1964, Romånia n-a mai făcut parte din sistemul de informații al Tratatului de laVarșovia. În ultimii ani, 88-89, s-au intensificat recrutările și presiunile asupra reprezentanților noștri din Austria, Grecia, Germania, unde au apărut cazuri de racolare. Nu aveam noi secrete extraordinare, dar CIA și KGB doreau să cunoască evoluția situației și la noi. Deschiderea frontierei Ungaria-Austria a înviorat activitatea de informații externe. S-a deschis un lagăr de refugiați. S-a trecut și frontiera vestică a Romåniei mai ușor, de exemplu a trecut granița chiar și o turmă de oi. La 10 noiembrie a fost demolarea zidului Berlinului. În decembrie, probabil, au intrat mai mulți turiști în Romånia, dar nu se poate afirma că alții ne-au realizat revoluția ! Ar fi și o jignire la adresa poporului romån, condițiile erau coapte în Romånia: lipsa de aprovizionare, mizeria, nemulțumirile.
Aveam 14-15 sedii total conspirate
Serviciul nostru n-a avut nici o activitate legată de evenimentele de stradă. Aveam 14-15 puncte total conspirate, nici aparatul nu știa aceste puncte, erau ultrasecrete. Generalul Vlad nu s-a băgat în treburile mele. Pe 20 decembrie Vlad mi-a spus: “d-ta, știi ce ai de făcut, ia măsuri”. Deci aveam månă liberă. Afară se știa mai mult decît în țară despre evenimentele din Timișoara. Treptat am întrerupt activitatea agenților noștri din exterior. M-am înțeles cu Minesterul de Externe că noi nu mai dăm nici o informație, ci doar ministrul de externe. Astfel am pus la adăpost rețeaua noastră. La fel și în interior, agenții au reușit prin curse ocolite să vină în țară.
Un căpitan CIE a fost împușcat pentru că a refuzat să predea documentele din unitate
Nu aveam locțiitor, am rămas singur la comandă (adjunctul murise) așa că am fost tot timpul la pupitru, dispecer la Centru. Am dat ordin ca nimeni să nu iasă din unități, nimeni nu apelează la armament, să nu se implice în evenimente de stradă, să se evite orice provocare. De aceea, noi nu am avut dificultăți. În 23 decembrie, la 3 unități am avut situații explozive: un căpitan a fost omoråt. A venit un tånăr cu 2 ostași să vadă documentele, să preia armamentul, căpitanul s-a opus, a fost dezbrăcat și împușcat. Era o unitate conspirată – specializată pe America – Canada, undeva pe Lemnea (unit. 201).
O altă unitate atacată a fost cea de pe Roma, care se ocupa cu informații externe economice, iar alta a fost cea de pe Visarion 4, unitatea comercială “Dunărea”. Am analizat ceea ce s-a întåmplat și am ajuns la concluzia că aceste atacuri nu erau premeditate, deci nu se intenționa lovirea informațiilor externe, ci se căuta unul din familia Ceaușescu, sau li s-a părut ceva dubios, știau ei ceva. Am cerut sprijin de la armată și am evacuat oamenii și documentele, le-am adus la sediul central, iar clădirea am lăsat-o în paza armatei. La ICE Dunărea, toată clădirea a fost a noastră, dar s-a zvonit că în subsol ar fi armament și de aceea am chemat armata să stea de pază.
Au mai fost luați lucrători de informații externe tot din unitatea 201 și duși într-o unitate militară și ținuți acolo cåteva zile.
Eram sub controlul informativ al sovieticilor
În zilele următoare am colaborat cu armata pentru punerea unităților sub protecție. Am fost la generalul Militaru, era acolo și generalul Vasile Ionel căruia mi s-a spus că pot să-i raportez în cazul în care el lipsește. În 29 decembrie am primit ordin să lucrez la schema de lucru a serviciului de informații externe. La 31 decembrie, ora 14, cînd ne-am prezentat la gen. Militaru cu documentele, era și Gelu Voican Voiculescu de față, cånd am ieșit pe rînd, afară, am fost luați între baionete și duși la o unitate militară.
Nu s-au distrus documente de la serviciul nostru. În cadrul CIE aveam un serviciu de aport valutar (AVS) condus de colonelul Anghelache.
Nu am avut documente de la Malta. Acel Coruț era din armată, de la contrainformații militare, era la protocol în schemă. Nu cred că el a văzut acele documente. La Moscova Gorbaciov i-a cerut lui Ceaușescu să se alinieze la perestroika. El credea că-i adulat și susținut în interior. Gorbaciov era pus de acord cu americanii, englezii etc. cu privire la țările socialiste. La București, Gorbaciov și-a dat seama că Ceaușescu îl minte în față. Sovieticii au fost foarte bine organizați informativ la noi. Am aflat asta de la CIA. Aveau condiții aici, eram sub controlul lor. Dar nu trebuie să ne gîndim că țara e plină de spioni ! Acum informațiile transpar, circulă, nu are rost să se facă cheltuieli pentru menținerea unui aparat costisitor. Nu mai avem secrete!
Fata lui Victor Stănculescu era ofițer la ICE “Dunărea”
ICE “Dunărea” s-a format în 1983 din lucrători de comerț exterior cu studii, practică și cunoașterea de limbi străine. Eu cu Pleșiță, care eram la Centrul de Informații Externe, am spus să se treacă în obiect de activitate: industrie ușoară, electrotehnică, alimentară, etc. S-a semnat un decret.
“Dunărea” și-a creat relații proprii, făcea tratative și încheia contracte care apoi erau derulate. Astfel, în 1985, “Dunărea” a contribuit la plata datoriei externe a țării cu 5 miliarde dolari din comerțul exterior.
Din moment ce am preluat eu conducerea CIE, concepția de lucru s-a schimbat radical. Pentru metodele dure folosite, a fost schimbat Pleșiță, pentru că se periclitau relațiile romåno-franceze mai ales prin cazul cu Haiduc din Franța.
Fata domnului general Victor Stănculescu era “lucrătoare” (economist) la ICE “Dunărea”, adică ofițer de informații.
(Aristotel Stamatoiu, fostul șef al Centrului de Informații Externe din cadrul DSS; afirmații făcute în fața Comisei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989)
