Obținerea de către România a mandatului de membru nepermanent în Consiliul de Securitate ONU, pentru perioada 2020-2021, a reprezentat un obiectiv important de politică externă al României, inclus în Programul de guvernare 2017-2020.
După ce România a pierdut, vineri, în fața Estoniei, o țară cu 1,3 milioane de locuitori locul de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU, MAE a justificat printr-un comunicat că „România s-a angajat mai târziu în această campanie, practic din 2017, din dorința de a contribui la întărirea rolului unic al Organizației Națiunilor Unite (ONU), de garant al păcii și securității mondiale, de promotor al dezvoltării durabile și susținător al drepturilor omului.”
Chiar și în nota de fundamentare a HG 377/25.05.2017, vezi AICI, conțopiștii din MAE mint că „România intenționează să își depună candidatura pentru un loc de membru ne-permanent în Consiliul de Securitate ONU pentru perioada 2020-2021”.
De fapt de pe pagina Misiunii permanente a României de pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite aflăm că „România și-a depus, în 2006, (n.r. când ministru era Mihai Răzvan Ungureanu) candidatura pentru un nou mandat de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU, pentru locul alocat Grupului Est-European, în intervalul 2020-2021. Alegerile vor avea loc în iunie 2019.
De la momentul aderării sale la ONU, în anul 1955, România a mai deținut patru mandate de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU (1962, 1976-1977, 1990-1991, 2004-2005).
Ministerul Afacerilor Externe a elaborat ”Strategia României privind obținerea unui nou mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al ONU în perioada 2020-2021”, în baza căreia a fost adoptat, la nivelul ministerului, ”Planul de acțiune pentru promovarea candidaturii României la CS ONU la alegerile din 2019”.
Campania de susținere a candidaturii pentru un nou mandat de membru nepermanent în CS ONU se va desfășura sub sloganul ”România: un angajament de durată pentru Pace, Justiție și Dezvoltare” și reprezintă un obiectiv ambițios de politică externă al țării noastre.”
De ce au mințit astăzi angajații MAE, e clar: ca să-l apere pe incompetentul Meleșcanu care prin declarația sa că mută ambasada la Ierusalim a pierdut sprijinul țărilor arabe. Dar de ce-or fi mințit și în nota de fundamentare? Rămâne să aflăm de la procurori pentru că prin respectiva HG s-au alocat bani pe baza unei note de fundamentare false.
