Buletinul meteo anunța necruțător ploaie miercuri seara în București, dar cineva acolo sus a hotărât ca toți acei care așteptau răbdători pe străzile din jurul arenei din Parcul cu Platani să fie feriți de picături. Cozile interminabile și neputința jandarmilor de a-i îndruma pe spectatori în zonele corecte au întârziat apariția legendelor rock-ului cu aproape trei sferturi de oră.
Așteptat de generații în România, show-ul Deep Purple a purtat publicul aflat pe stadionul Cotroceni prin timp, aducând atât hit-urile ce spărgeau audiența în anii 70, cât și cele mai recente melodii de pe "Rapture of the Deep."
Începutul a fost electrizant, trei piese fiind legate între ele, iar publicul a fost încântat să audă acordurile de chitară și clapele fantastice ale trupei declarată "cea mai zgomotoasă din lume." Și a fost. Atât de tare au cântat, încât nici instalația de sunet nu a rezistat, ea cedând în patru rânduri, cu toate că producția a fost în totalitate proprie. Publicul a amendat cu câteva fluierături defecțiunile, dar solo-ul de claviaturi al lui Don Airey a demonstrat ce înseamnă să fii profesionist. "Rapsodia" lui Enescu, precum și "Ciocârlia" au făcut minuni în rândul spectatorilor, încântați de incursiune.
Cireașa de pe tort a fost montată chiar la final, când acordurile celebrei "Smoke on the water" au reușit să unească vocile a peste 10.000 de oameni într-un cor magic. Bunici cu plete albe, pe care îi vezi ducându-și nepoții la grădiniță, alături de persoane mature, pe care le vezi la birouri, în costume scrobite, dar și tineri și adolescenți au uitat de conflictul dintre generații, uniți fiind de "Hush" sau "Black Night", dar și de prezența unor idoli ce trec peste timp și spațiu.
