Romania are un potential agricol semnificativ, neexploatat insa la nivel optim. Cu 14,8 milioane hectare de teren agricol (62,2% din total), Romania este pe locul al doilea dupa Polonia in cadrul tarilor central si est-europene, iar dupa aderare, in anul 2007, ar putea ocupa locul al saptelea in UE-27, dupa Franta, Spania, Polonia, Germania, Italia si Anglia, cu o pondere de 8% in totalul suprafetei agricole utilizate. Decalajul existent insa intre nivelul de dezvoltare a acestui sector romanesc comparativ cu cel european face ca costurile estimate pentru implementarea Politicii Agricole Comune in perioada 2004-2007 sa fie estimate la 538,0261 milioane de euro, din care circa 80% pentru indeplinirea criteriilor fitosanitare.
Gradul de adoptare si transpunere a acquis-ului comunitar, in ceea ce priveste capitolul -Agricultura-, ramane inca scazut. Potrivit Institutului European din Romania dat fiind gradul relativ redus de transpunere si implementare a acquis-ului comunitar, in perioada imediat urmatoare vor deveni vizibile o serie de costuri legate de implementarea noilor prevederi. Costurile de tipul -investitii obligatorii- aferente implementarii politicii comunitare vor continua sa fie evidente pana in 2015. In plus, dobandirea statutului de membru de catre Romania implica transferuri de fonduri din bugetul comunitar pentru sustinerea acestei politici (din cadrul Fondului European de Orientare si Garantare Agricola – sectiunea Garantare). Aceste sume ar trebui sa fie disponibile, in integralitatea lor, de la bugetul comunitar. Studii ale Comisiei Europene indica insa faptul ca Uniunea Europeana nu va putea face fata acestei obligatii, decat cel mai devreme din 2013, moment pana la care va creste gradual participarea comunitara la finantarea politicii agricole a noilor membri. In aceste conditii, Romania trebuie sa asigure surse proprii de finantare a aplicarii prevederilor specifice ale PAC. La aceste costuri se adauga costurile legate de constructia cadrului institutional de aplicare a acestei politici, aceasta fiind departe de a se fi finalizat. Alte categorii de costuri privesc adoptarea si implementarea standardelor de calitate a produselor agricole si prelucrate, a normelor sanitare si fitosanitare, a sistemelor de certificare a calitatii etc., aici, micile exploatatii urmand sa suporte cea mai mare parte a socului aderarii.
