Dupa cum se stie, in cadrul memorandumului suplimentar de politici economice aferent acordului stand-by cu FMI a fost inclus un angajament al Guvernului Romaniei de a face precizari cu privire la demersurile intreprinse pentru sanctionarea vinovatilor de fraude financiare, mai ales cele care privesc FNI si Banca Romana de Scont. Termenul prevazut in angajamentul guvernului expira la finele acestei luni, inainte de eventuala incheiere a unui nou memorandum, in luna octombrie, acord dorit de Romania, dupa cum s-a exprimat recent si Adrian Nastase, citat de -Financial Times-.
Or, in cazul FNI, nu s-a dovedit existenta fraudei, daca problema FNI este de natura penala sau civila. Aceasta deoarece, imediat dupa prabusirea FNI, s-au manifestat doua tendinte principale: majoritatea investitorilor s-a concentrat pe contractul cu CEC pentru a-si recupera banii; organele statului au incercat sa lamureasca si gestiunea FNI, urmarind sa stabileasca daca situatia si ascensiunea unitatilor de fond au corespondent in realitatea operatiunilor economice. S-a constatat, in acest mod, o uriasa discrepanta intre valoarea calculata pe baza unor inregistrari contabile corecte si cea raportata catre CNVM. Astfel, in timp ce cauza civila dintre investitori si SOV Invest isi continua dificilul traseu prin meandrele justitiei romanesti, fiind tot mai mult confundata cu -problema FNI-, cauza penala si cercetarea imprejurarilor si faptelor care au condus la pagubirea a 300.000 de romani au fost tot mai mult ignorate de mass-media si de public.
Dupa cum se stie, la solicitarea Fondului Monetar International, in cadrul memorandumului suplimentar de politici economice aferent acordului stand-by, a fost inclus un angajament al Guvernului Romaniei de a face precizari cu privire la demersurile intreprinse pentru sanctionarea vinovatilor de fraude financiare, mai ales cele care privesc Fondul National de Investitii (FNI) si Banca Romana de Scont (BRS). Termenul prevazut in angajamentul guvernului expira la finele acestei luni, inainte de eventuala incheiere a unui nou memorandum, in luna octombrie, acord dorit de Romania, dupa cum s-a exprimat si primul-ministru Adrian Nastase citat de prestigioasa publicatie -Financial Times-. Incepand de astazi, aducem in atentia cititorilor cotidianului -Curentul- demersul nostru de a analiza ceea ce s-a facut sau nu pana in prezent si de a puncta ce a mai ramas de facut pentru elucidarea acestor cazuri de frauda, emblematice pentru societatea romaneasca contemporana.
Existenta fraudei, ipoteza de lucru
Se pune intrebarea de ce ar fi Fondul Monetar International atat de preocupat tocmai de problematica FNI, dupa si dintre atatea mari scandaluri financiare autohtone (SAFI, Bancorex, Bankcoop, Caritas) si la concurenta cu o serie de alte probleme ale economiei romanesti.
Raspunsul este la indemana. Nu numai ca scandalul FNI este simptomatic pentru societatea romaneasca postdecembrista, dar mai ales ca acest caz ar putea eventual reprezenta o creanta a sute de mii de romani asupra bugetului.
O problema importanta, fara indoiala, este dimensiunea pagubei, pentru cei 300.000 de investitori la FNI fiind si astazi o necunoscuta, fie ca se -numara- in mii de miliarde de lei, fie ca se converteste in sute de milioane de dolari. Difera in functie de raportor – Banca Nationala a Romaniei, Ministerul Finantelor, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare ori Politia, toate intrecandu-se in a vehicula cifre contradictorii, diferentele fiind, cum am mai spus, de ordinul miilor de miliarde.
Dar cel mai important punct de atins este dovedirea existentei fraudei in cazul FNI, altfel spus daca problema FNI este de natura penala sau civila. Aceasta deoarece, imediat dupa prabusirea FNI, s-au manifestat doua tendinte principale: pe de-o parte, majoritatea investitorilor s-a concentrat pe contractul cu CEC pentru a-si recupera banii; pe de alta parte, organele statului au incercat sa lamureasca si gestiunea FNI, urmarind sa stabileasca daca situatia si ascensiunea unitatilor de fond au corespondent in realitatea operatiunilor economice. Urmare a expertizelor, cercetarii si analizelor, s-a constatat in acest mod o uriasa discrepanta intre valoarea calculata pe baza unor inregistrari contabile corecte si cea raportata catre CNVM si publicata spre cunostinta investitorilor. Astfel, in timp ce cauza civila dintre investitori si SOV Invest isi continua dificilul traseu prin meandrele justitiei romane, fiind tot mai mult confundata cu -problema FNI-, cauza penala si cercetarea imprejurarilor si a faptelor care au condus la pagubirea a 300.000 de romani au fost tot mai mult ignorate de mass-media si de public.
Trei ani pentru un probatoriu subtire
In vara anului 2000 au fost arestate, pompieristic, sapte persoane dintre care de notorietate sunt profesorul Stefan Boboc, presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare, si Gavril Batran, vicepresedintele Centrocoop, alte doua inalte fete fiind date in urmarire generala – Nicolae Popa si Ioana Vlas, fapt care a dus si la arestarea soferului lui Popa, Teodor Irimescu, cel care o dusese pe Vlas in Bulgaria. In acest mod, autoritatile au reusit sa potoleasca setea de actiune a presei si a populatiei, dar ulterior nu s-au preocupat prea mult de cercetarea cauzei. Astfel incat, dupa o perioada ce a variat intre doua si noua luni, persoanele detinute au fost eliberate din arest, cauza penala estompandu-se, practic, in favoarea celei civile (investitorii contra statul roman). In cele din urma, cei arestati initial au fost trimisi in judecata pentru diverse motive (inselaciune, abuz in serviciu, fals, infractiuni la Legea contabilitatii). Probatoriul fiind insa subtire, la circa noua luni de la inceperea judecatii, dosarul a fost returnat Parchetului, prin hotarare judecatoreasca, pentru refacerea si completarea cercetarilor, la sfarsitul anului trecut. De atunci si pana in prezent, urmare a extinderii cercetarii, inclusiv pe baza informatiilor furnizate de Ioana Vlas, intoarsa in tara, dosarul FNI a fost conexat cu alte cateva dosare penale, ajungand in prezent sa aiba 18 inculpati si un invinuit.
Penalul prevaleaza asupra civilului
Va intrebati, probabil, de ce este imperios necesara elucidarea, in primul rand, a cauzei penale. Potrivit legii romane, in acord cu principiile de drept universal valabile, solutia ce se da in cauza penala are intaietate asupra solutiei din cauza civila. Este mai mult decat important, este esential sa se stabileasca, pe cale judiciara, daca a avut loc o frauda, care este dimensiunea prejudiciului produs prin activitatea frauduloasa si care sunt persoanele responsabile si cele civilmente responsabile. Abia dupa aceea se va putea face clarificarea si pot fi satisfacute pretentiile civile ale pagubitilor intr-o astfel de cauza. In cazul de fata, este important sa se stabileasca daca incheierea contractului de fidejusiune-cautiune s-a realizat in mod legal si corect si daca la mijloc au fost manopere frauduloase. Aceasta deoarece, tot ca un principiu universal acceptat, nu se admite ca un contract comercial (categorie din care face parte contractul de fidejusiune-cautiune) sa -acopere- un risc de frauda. Mai precis, daca se dovedeste existenta fraudei sau ca respectivul contract nu a fost semnat in conditii legale, cauza civila, practic, nu mai exista.
Este adevarat ca, initial, actiunea autoritatilor s-a concentrat in aceasta directie, incercand sa se demonstreze ilegalitatea contractului intre CEC si SOV Invest. Din motive asupra carora vom reveni, statul nu a reusit sa convinga, pierzand acest proces (AVAB incearca, in prezent, in numele statului, sa promoveze recurs in anulare). Nu se stie insa de ce tocmai al doilea termen al ecuatiei a fost ignorat, abia acum AVAB solicitand suspendarea cauzei civile pana la elucidarea celei penale. Aceasta suspendare este esentiala deoarece ar putea scuti statul de o creanta, pagubitii urmand a se indrepta impotriva autorilor fraudei, asa cum este normal. (Va urma)
