Ca tara de granita a viitoarei Uniuni Europene, Romania va prelua rolul de zona-tampon in fata fluxurilor de persoane care vor sa intre pe teritoriul UE, cu deosebire a celor care apeleaza la mijloace de transport terestre. De asemenea, dupa aderare, un aspect esential il va constitui modul cum este reglementata politica in domeniul migratiei la nivel comunitar, Romania nedispunand in momentul de fata de capacitatea institutionala si financiara in a face fata cu succes unui potential val imigrationist.
In prezent, actul european normativ de capatai pentru reglementarea problemei imigratiei il constituie Conventia de la Dublin din 1990. Completat prin Regulamentul Consiliului nr. 343/2003, acest document stabileste criteriile si mecanismul de determinare a -statului responsabil- privind solutionarea cererilor de azil depuse de cetatenii unor terte tari. Conform acestora, atunci cand se dovedeste ca un solicitant de azil a trecut ilegal frontiera pentru a intra in teritoriul UE, -statul responsabil- de solutionarea cererii sale este cel pe teritoriul caruia a avut loc trecerea ilegala, chiar daca cererea de azil este depusa catre alt stat membru. Aplicantul cade in grija statului responsabil, care este obligat sa il reprimeasca si sa ii acorde asistenta necesara pana la solutionarea cererii sale.
Placa turnanta, si nu numai
Or, tara noastra ar putea deveni o adevarata placa turnanta pentru cei dornici de o astfel de -aderare-, ceea ce va presupune un efort institutional si financiar consistent. Din aceasta perspectiva, principalul obiectiv al politicii imigratiei va trebui sa il constituie, pe langa securizarea frontierelor tarii, si o buna gestionare a politicii in materie, atat a celei interne – conditii restrictive de acordare a vizelor, acorduri de colaborare cu principalele state de origine s.a.m.d. -, cat si a celei de la nivel comunitar – armonizarea politicii UE in domeniul migratiei,
Negocierea unor conditii speciale pentru tarile de granita, cum este cazul Romaniei, partajarea efortului financiar si logistic in securizarea frontierelor si solutionarea cererilor de azil, gestionarea comuna a problemei refugiatilor etc. pentru a nu se ajunge la situatia in care
Romania, ca stat de granita, sa fie nevoita sa suporte singura o mare parte din afluxul imigrantilor ilegali care incearca sa patrunda pe teritoriul UE. In Germania, de exemplu, intr-o perioada cand aceasta tara asigura si rolul de granita externa a UE, numarul celor prinsi la trecerea ilegala a frontierei a variat intre 54.298 persoane in 1993, 27.024 persoane in 1996, respectiv 40.201 persoane in 1998.
Flux tot mai mare de imigranti egal costuri pe masura
In prezent, se apreciaza ca fluxul mondial de migranti se situeaza intre 5-10 milioane persoane anual, incluzand atat partea legala, cat si cea ilegala a migratiei. Din totalul acestui flux, numai o parte are ca destinatie tarile occidentale, in 2000 ponderea respectiva fiind de 40%. Potrivit analizelor Institutului European din Romania, in anii urmatori, comunitatea europeana se poate astepta la un aflux anual de imigranti, legali si ilegali, de 0,6-2 milioane de persoane. O data cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, o parte a celor care isi aleg aceasta destinatie pentru a patrunde in Uniune vor intra in tara noastra. Daca in ce priveste componenta legala a acestora este de asteptat ca majoritatea covarsitoare sa aleaga una din tarile membre mai dezvoltate din punct de vedere economic, cei care vor trece granita ilegal vor cadea automat in sarcina tarii noastre. Potrivit estimarilor IER, ce iau in calcul vreo 24 de scenarii posibile, datorita decalajelor existente din punct de vedere al nivelului de dezvoltare economica dintre Romania si celelalte tari membre, este de asteptat ca doar 1-10% din acesti imigranti sa prefere stabilirea pe sol romanesc. Media tuturor celor 24 de variante este de 60,5 mii imigranti anual. Limita superioara de 200.000 persoane anual se ridica insa mult peste ceea ce Romania este pregatita sau obisnuita sa gestioneze in materie de migratie. In conditiile in care, in prezent, salariul minim nu reprezinta in Romania mai mult de 2,7 EUR pentru o zi de lucru normala, iar cheltuielile zilnice pentru un astfel de asistat se ridica la cel putin noua euro pe zi, este evident ca tara noastra nu isi va putea permite sa aloce acestor obiective – numai prin efortul propriu – fonduri comparabile, mai ales in conditiile unei imigratii in crestere. Astfel, numai 10% din imigrantii estimati ar intra in categoria celor care solicita asistenta, cheltuielile s-ar putea ridica la 0,6-20 milioane EUR, variantei medii corespunzandu-i o suma de sase milioane EUR anual.
