Cea mai mare parte a minelor din sectorul metalifer ar trebui sa isi inchida portile, avand in vedere costurile uriase de exploatare si efortul statului pentru sustinerea activitatii acestor unitati. Practic, din 37 de mine apartinand Companiei Nationale a Metalelor Pretioase si Neferoase Remin – Baia Mare, CN pentru cupru aur si fier Minvest Deva si SC Moldomin, 35 ar trebui inchise pentru ca nu pot sa isi acopere din venituri costurile de exploatare, se arata intr-un studiu efectuat de compania de consultanta Andersen. Acesta reprezinta scenariul cel mai pesimist din cele trei evidentiate de studiu, fiind, in acelasi timp, si cel mai plauzibil.
Cheltuieli de 8.000 de lei pentru 1.000 de lei productie-marfa
In cazul in care s-ar lua decizia inchiderii acestor mine, s-ar putea elimina imediat subventiile de exploatare si cele de investitii, se arata in studiul ce prezinta trei posibile evolutii ale sectorului metalifer pe un orizont de 10 ani. Toate cele 35 de mine propuse a fi inchise inregistreaza pierderi, cheltuielile la mia de lei productie-marfa ajungand, in unele cazuri, pana la 8.000 de lei. Inchiderea acestor mine presupune disponibilizarea a 16.648 de mineri in primii doi ani. Acesta este principalul dezavantaj al scenariului, concedierea in primii doi ani a tuturor minerilor putand crea grave probleme sociale in zona. Din punctul de vedere al costurilor pe care bugetul statului trebuie sa le suporte, aceasta prima varianta este cea mai rentabila. Astfel, pe o perioada de 10 ani, efortul statului pentru restructurarea sectorului de minereuri s-ar ridica la 320 milioane de dolari.
Cea de-a doua optiune de restructurare a companiilor de minereuri evidentiata de studiu este clasificarea minelor pe baza unor indici de performanta si alocarea subventiilor in functie de locul ocupat in clasament.
Efort de 600 milioane de dolari pentru o reforma -calduta-
In acest caz, se prevede reducerea in fiecare an a subventiilor de investitii si exploatare cu 10% fata de nivelul anului 2002 si inchiderea minelor ce nu pot supravietui cu sumele alocate sau cele care isi epuizeaza rezervele. Impactul social in acest caz se disperseaza pe perioada mai multor ani, astfel ca socul disponibilizarilor nu este atat de abrupt ca in cazul primei variante. Din pacate, prin inchiderea trepata a minelor, efortul statului pe o perioada de 10 ani este evaluat la dublu fata de primul scenariu, adica 600 milioane de dolari. Pentru multe dintre minele care la finalul restructurarii oricum vor fi inchise, statul va mai continua sa aloce bani in primii ani de reforma. Inchiderea treptata a minelor doar va amana efectele sociale si nu va permite instruirea din timp a minerilor si reorientarea lor.
Ultima varianta de reorganizare, care nu este considerata ca reprezentand un scenariu optim, este mentinerea tuturor minelor operationale prin alocarea nivelului necesar de subventii, fiind inchise numai cele care isi epuizeaza rezervele. Singurul avantaj in acest caz este cel social, locurile de munca fiind mentinute chiar daca masura este total neeconomica. Efortul statului este foarte mare – aproximativ 900 milioane de dolari -, iar sectorul metalifer va ramane la fel de ineficient in perspectiva urmatorilor 10 ani. Chiar realizatorii studiului au subliniat ca aceasta ultima varianta este prezentata numai in scopuri comparative, nepunandu-se problema aplicarii ei, deoarece efortul statului este urias si nu se inchide nici o mina.
MIR inclina spre masuri radicale
Surse din sector ne-au precizat ca din cele trei variante, cea mai indicata pentru a fi aplicata este prima, ce prevede masuri radicale de eliminare a subventiilor si inchidere a minelor nerentabile. -Nu trebuie uitat ca in 2007, conform cerintelor UE, sectorul metalifer romanesc nu mai trebuie sa beneficieze de subventii. Singura zona din sectorul minier ce va mai putea fi subventionata pana in 2011 este cea a productiei de huila-, ne-au precizat surse din Ministerul Industriei si Resurselor. De altfel, la ora actuala, strategia pentru sectorul minier romanesc in perspectiva urmatorilor 10 ani este in faza finala la MIR. -In luna noiembrie, aceasta strategie intocmita pe baza concluziilor studiului Andersen va fi finalizata. Trebuie spus inca de pe acum ca realitatea din sectorul metalifer este exact cea aratata de studiul Andersen si ca singura optiune reala este doar mentinerea unitatilor ce pot supravietui fara subventii-, ne-au declarat aceleasi surse din MIR.
In perioada 1998-2001, valoarea totala a subventiilor (de exploatare, investitii, mediu etc. acordate in sectorul metalifer a totalizat aproape 300 milioane de dolari, cea mai mare parte revenindu-i companiei Remin – 167,7 milioane de dolari, urmata de Minvest Deva cu 117,8 milioane de dolari si Moldomin cu 13,8 milioane de dolari. La sfarsitul anului 2001, datoriile cumulate ale celor trei companii catre stat ajungeau la 81 milioane de dolari, la care se adaugau penalitati de 113 milioane de dolari. Cea mai mare datorie catre stat o inregistra Minvest – 49 milioane de dolari plus penalitati de aproape 109 milioane de dolari.
