Facilitatile acordate de statul roman investitorilor straini cinstiti sunt numai pe hartie, birocratia si coruptia generate de legislatia stufoasa si mereu schimbatoare fiind principalele piedici in calea marilor investitii in Romania. De altfel, unul dintre investitorii importanti care au adus aproape sapte milioane de dolari in Tecuci, judetul Galati, se plange de faptul ca functionarii ii pun piedici in obtinerea facilitatilor trambitate de toate guvernele postdecembriste si, totodata, prin diverse abuzuri ii constrang -sa intre in randul lumii-, al celor care dau -mici atentii- pentru a fi bagati in seama. Cele mai incriminate sunt Ministerul Finantelor Publice, Directia Generala a Vamilor, fosta Agentie Romana de Dezvoltare si alte institutii abilitate sa acorde certificatul de investitor si alte facilitati. Cine nu cotizeaza nu este lasat sa traiasca, spun cei implicati.
Un investitor recunoscut tarziu
AMEP face export direct in Moldova, Polonia, Albania si Bulgaria, dar si indirect, prin clientii lor, care asigura export, de exemplu de branza, in cutii AMEP in SUA, in Grecia, Germania, Polonia, Ungaria si Turcia. Cifra de afaceri a AMEP a crescut anual, in 2000 fiind de 102 miliarde de lei. AMEP produce orice tip de cutii metalice, cu exceptia, deocamdata, a celor folosite pe scara larga pentru imbutelierea berii si a bauturilor racoritoare de 0,33 l si 0,5 l.
AMEP Pack SA din Tecuci s-a privatizat in 23 decembrie 1997, cand FPS a vandut 51% din actiuni firmei Pol-Am-Pack din Polonia prin contractul 1479/1997. Desi ar fi putut sa plateasca in rate, pana in aprilie, firma poloneza si-a demonstrat buna-credinta achitand 1,250 milioane de dolari la 15 ianuarie 1998, banii intrand in contul FPS la 20 ianuarie. Conform legii si contractului incheiat cu FPS, institutia ar fi trebuit sa permita noii societati sa foloseasca 60% din acesti bani si Agentia Romana de Dezvoltare (ARD) sa emita certificat de investitor in termen de 15 zile. Atunci cand investitorul strain a cerut certificatul, ARD a refuzat, facand referire la normele aparute dupa semnarea contractului dintre investitor si FPS. -Va dam certificatul daca semnati cu FPS un act aditional la contractul de vanzare-cumparare a actiunilor-, era ideea transmisa de ARD. Normele respective au aparut la 29 decembrie 1997, iar ordonanta prin care se aplicau a fost abrogata la 30 decembrie 1997, prin Legea bugetului, spun investitorii, ametiti de atatea noi reglementari. Polonezii spun ca au acceptat sa semneze actul aditional cu FPS, au redactat memorandumul, au obtinut sapte semnaturi, dar a opta nu au mai reusit, pentru ca Gheorghe Ionescu, consilierul lui Sorin Dimitriu, seful FPS, a refuzat in mod nejustificat. Atunci, oamenii de afaceri au renuntat la a mai solicita un certificat, dar au chemat in judecata ARD, castigand, chiar si la CSJ, dreptul de a beneficia de certificat de investitor. Chiar si asa, dupa presiuni mari, certificatul a fost eliberat abia in anul 1999 antedatat, iar cei 60% (750.000 $), depusi la cumparare in ianuarie, au fost transmisi abia in luna mai 1998, dar in lei, la cursul leu/dolar din 20 ianuarie.
Certificatul, obtinut cu greu prin justitie in luna octombrie, a fost antedatat, in aprilie, potrivit reprezentantilor firmei AMEP. Odata obtinut, AMEP a cerut pe baza certificatului recuperarea TVA si a jumatate din taxele vamale platite pentru materia prima importata. Dar, la aceasta solicitare, Vama locala, Directia regionala si Directia Generala au raspuns negativ, comunicand firmei sa ceara recuperari de la Ministerul Finantelor. AMEP a cerut in instanta recuperarea taxelor si a castigat pe fond, acum procesul ajungand la recurs.
Sub asediul functionarilor statului
In septembrie 2000, Directia Regionala Galati a Brigazii de Supraveghere si Control a incheiat un proces-verbal prin care a scos datoare firma AMEP, care, spun functionarii, a beneficiat de facilitati la importul de utilaje, fara a beneficia de certificatul de investitor, dar si pentru ca la momentul vamuirii utilajul nu era amortizat. Investitorii sustin ca Ordonanta 92, din 30 decembrie 1997, spune, la articolul 13, ca utilajele aduse de investitori sunt amortizabile, conform Legii 15, fara ca legea sa prevada cand se amortizeaza aceste utilaje. Ei acuza adresa 34013/18.12.1998 a DGV, invocata de functionari, care, potrivit reprezentantilor AMEP, completeaza legea, spunand ca amortizarea trebuie sa se faca la vamuire. Conducerea firmei a transmis MF o adresa prin care solicita o precizare referitoare la documentul DGV 34013 din 1998.
-Noi dorim un raspuns, indiferent care ar fi, ca sa ne recuperam banii. Daca sunt valabile prevederile legii si ale contractului de privatizare, ne recuperam banii, iar daca se aplica prevederile Ordonantei 92, mergem in instanta-, spune Mosescu.
Nicolae Iordachescu, seful Directiei juridice a Ministerului Finantelor Publice, spune insa ca, indiferent ce raspuns va transmite ministerul, singura cale a firmei este tot cea a instantei, pentru a-si recupera platile respective.
AMEP, singura societate viabila din Tecuci, este acum asaltata cu controale de functionarii locali ai Vamii si de reprezentantii altor institutii. Conducerea firmei nu a acceptat sa -cotizeze- nici unui functionar. Controalele vin unul peste altul, iar Directia regionala de vama a intrat in posesia unei liste a clientilor AMEP si le-a comunicat ca societatea ar fi datoare la bugetul de stat peste un miliard de lei. Cand firma a transmis un fax in care a spus ca a platit datoria, abuzul a continuat, printr-un raspuns care nu tine seama de lege: ceea ce ati platit nu stinge total datoriile, pentru ca mai aveti penalitati.
Un alt abuz este considerat de investitori transmiterea catre clientii AMEP a unei adrese prin care sunt instiintati ca firma are datorii la bugetul de stat si ca are conturile bancare blocate. -Ne-au instituit poprire cu executare silita, fara sa ne anunte, incalcand astfel legea, iar noi am aflat de la banca despre asta. Nu mai socotim ca Ordonanta 19 ne-ar permite sa platim esalonat datoriile la bugetul de stat-, spune Luminita Mosescu. -Am cerut suspendarea masurii pana la solutionarea cauzei, o data cu alta firma din Galati, care era in aceeasi situatie, dar lor le-a fost acceptata cererea de catre instanta, iar noua nu, desi, repet, cauzele erau identice-, adauga Mosescu. -Oricum, ideea este ca, daca am fi platit taxele vamale si nu am fi cerut facilitati, cu toate cheltuielile legate de procese, timpul pierdut si stresul de rigoare, am fi fost mai castigati, economiseam bani. Asadar, facilitatile sunt numai pe hartie-, conchide Mosescu.
