Actuala guvernare, care a pierdut net examenul confruntarii cu apele, este posibil sa fi ramas de caruta si la o comparatie cu guvernarea anterioara, in privinta gestionarii unor momente de restriste din cauze naturale, cum au fost intemperiile din ultima luna. Si nu din vreun alt motiv decat din acela ca, in asemenea momente, apar mai pregnant, pe langa deficientele generale ale administratiei publice din Romania, incongruentele specifice unei coalitii: contraproductiva inventare de posturi si functii pentru acoperirea nevoilor clientelei politice, venind din -surse- mai numeroase, nefericita imparteala intre partide a tainului, scindari la nivelul administratiei, lipsa de coeziune, de coerenta, chiar de comunicare. Sunt pacatele coalitiei din perioada 1996-2000, sunt si pacatele actualei coalitii la guvernare, indiferent de intentii si de adecvarea proiectelor la necesitati.
Este greu de imaginat ca, intr-o guvernare monocolora, s-ar fi putut sa nu stie stanga ce face dreapta intr-o asemenea masura ca in episodul pompelor sau ca algoritmul politic sa ajunga sa propulseze intr-un post ministerial pe o Sulfina Barbu, sub al carei nivel de gestiune nu prea se poate concepe vreun altul.
E drept ca si guvernarea monocolora are dezavantajele ei in Romania, scoase din plin in evidenta in timpul administratiei pesediste: de la coalizarea in rele a celor numiti sau alesi in demnitati publice si gestiunea aproape exclusiv clientelara a resurselor pana la tendinta de confiscare politica a intregii vieti publice.
Dincolo insa de problemele de gestiune propriu-zisa rezultand aparent din incompetente sau incoerente ale guvernarii, infruntarea intemperiilor naturii a relevat, inca o data, probleme profunde, politice si economice, care transcend guvernarile si care nu si-au gasit o rezolvare de-a lungul tranzitiei, indiferent de culoarea politica a celor aflati la carma.
Este un mare semn de intrebare de ce, de pilda, sefii din domeniul gospodaririi apelor din judete trebuie sa fie de la PSD, cand PSD se afla la guvernare si de la PD sau PNL, cand PNL-PD se afla la guvernare, si nu sunt niste specialisti -de la ape- si nimic altceva?!
Inca si mai grav este cercul vicios care exista in problema – intr-adevar complicata, dar nu irezolvabila – a zonelor de risc. Risc de alunecari de teren, risc de inundatii. Cand viiturile devasteaza anumite zone, distrugand culturi si case, apar lamentari oficiale ca, din pacate, oamenii locului nu si-au asigurat bunurile. De cele mai multe ori, responsabile sunt facute saracia acestora si chiar lipsa unei -culturi a asigurarilor-. Saracia este, fara indoiala, un fapt si o explicatie. Dar, inca si mai important, nici o societate de asigurari nu s-ar aventura sa asigure bunuri si culturi agricole in zone inundabile, caz in care ar face nu afaceri, ci filantropie. Nu pot exista asigurari fara harti de risc. Un program de regularizari ale cursurilor de apa, care sa includa si stramutari din zonele inundabile, este obligatoriu. Altfel, lucrurile vor fi abordate la fel ca pana acum. Dupa ce trec inundatiile, oamenii se intorc la locurile lor, statul ii ajuta sa-si refaca gospodariile, iar anul viitor apele vin din nou! Poate si mai mari, caci intre timp s-au mai taiat niscai paduri din proprietatea statului sau retrocedate in proprietate privata. Degradarea merge inainte, singura deosebire fiind aceea ca viiturile, cand vin, gasesc la sefia gospodaririi apelor cand pesedisti, cand pedisti!
