Diverse lamentari au urmat criticilor presedintelui Basescu adresate liderilor europeni pentru faptul ca prea pedaleaza, in fata electoratului propriu, pe ajutorul pe care il acorda tarilor estice care au batut sau bat la usa Uniunii Europene, fara a mentiona insa, in acelasi timp, si avantajele pe care tarile lor le trag de pe urma extinderii spre Est a organizatiei. S-a sustinut ca aceste critici cad prost tocmai acum cand Uniunea Europeana este in criza, ce se materializeaza intr-o totala lipsa de bunavointa fata de tarile candidate, in particular si in special fata de Romania, astfel incat ne-am cam taia noi insine craca de sub picioare.
Intr-un fel ar putea fi judecate lucrurile si asa. Dar numai daca le privim la suprafata. Pe fond, dl Basescu are perfecta dreptate! Si momentul de criza din Uniunea Europeana este poate cel mai nimerit prilej de a se abandona ipocriziile si demagogiile care abunda inauntrul si in jurul Uniunii Europene si de a se spune lucrurilor pe nume. Chiar daca, precum intotdeauna, adevarurile nu plac! In plus, nu exista vreo dovada palpabila ca o pozitie umila este cea castigatoare. E foarte bine sa nu te dai cocos, dar nu exista vreo certitudine ca sabia sau banalul cutit vor cruta capul unei gaini pleostite numai pentru ca a stat cu el plecat! Chiar asa sa stam de -lemn Tanase-?! Si sa nu spunem nimic?! Nici macar faptul ca se aleg si ei cu ceva de pe urma noastra si nu numai noi de pe urma lor, cand de fapt, in perspectiva integrarii, le-am dat pe mana intregul segment major al economiei, in timp ce ei, la momentul integrarii, ne tot ameninta pentru ca n-am fi pregatiti, pentru ca n-avem economie convergenta cu a lor si pentru ca – doar ipocrizia ii opreste s-o formuleze raspicat – ne cam put picioarele?!
La capitolul umilinte eliberate, dlui Basescu nu i se poate spune decat bravo! Nu numai ca are dreptate pe fond, dar nici nu a ezitat sa spuna explicit ceea ce a avut de spus!
A fost probabil primul adevar clar formulat ce a putut fi consemnat din partea unei persoane publice de top din Romania. In vaietele despre implicatiile pentru Romania ale crizei din Uniunea Europeana s-a putut auzi si ceva de duh. -Nu–ul francez si olandez, care a fost in ultima instanta un vot impotriva extinderii, a reprezentat si bumerangul demagogiilor permanente ale cancelariilor vest-europene despre ajutorul dat tarilor din Est, ca electoratul din aceasta parte a lumii a ajuns sa si creada ca extinderea nu ii este decat o pacoste.
In timp ce extinderea este tocmai salvarea unei Uniuni Europene incremenite in propria piata aflata la satietate si impotmolite in privilegiile acordate fortei de munca, al carei cost o decompetitivizeaza in necrutatoarea concurenta internationalizata din epoca globalizarii. Salvare, pentru ca iesirea este exact unirea capitalului si tehnologiei din Vest cu forta de munca ieftina din Est.
Fara extindere, Uniunea Europeana ar fi fost deja si mai impotmolita decat este. Asa ca cine pe cine ajuta este foarte greu de delimitat in Uniunea Europeana. Daca exista un transfer oficial de fonduri spre candidati sau nou-veniti, se poate cel mult vorbi de un ajutor pentru tarile din Est pe termen scurt din partea tarilor din Vest, pentru ca acestea din urma sa se ajute pe sine pe termen lung. Desi exista inca de pe acum o -renta a extinderii-, care este extrasa de tarile deja aflate inauntru, indeosebi de cele fondatoare ale Uniunii Europene. Si este extrasa de aceste tari nu dintr-o rautate sau prin manevre insidioase, ci este renta care apartine oricand si oricum tarilor dezvoltate intr-o relatie cu cele slab dezvoltate.
