Cum ii sade bine actualului Executiv, cand vine vorba despre impartirea -cascavalului-, nimeni nu mai tine cont de doctrine, platforme-program sau grija pentru cetatean. Mai ales cand potul unei afaceri depaseste zeci de milioane de dolari, clasicele intepaturi devin lovituri de baioneta, iar grupurile de interese se arunca intr-o lupta pe viata si pe moarte. In prezent, una dintre cele mai banoase afaceri poarta numele -atribuirea frecventelor radioelectrice-. Cum era de asteptat, baronului Dan Nica i s-a pus in cale un adversar pe masura, fostul secretar de stat in cadrul MCTI Ion Smeeianu (acum presedinte in Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii – ANRC).
Mai exact, lupta pentru alocarea frecventelor radioelectrice depaseste cu mult sfera unor institutii precum Ministerul Comunicatiilor si ANRC, fiind, de fapt, oglindirea -jenei- dintre doua gasti marca PSD, in frunte cu Dan Nica, pe de o parte, si Ion Smeeianu, pe de alta. Primul face jocurile filialei PSD Galati, iar al doilea, ca presedinte al organizatiei judetene din Braila. Gazul pe foc a fost pus de Parlament prin Legea audiovizualului nr. 504/ 2002, publicata in -Monitorul Oficial- din 22 iulie 2002, care prevede ca licentele audiovizuale si cele de emisie (in baza carora se poate difuza un serviciu de programe ce implica frecventele radioelectrice) se acorda de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii. In acelasi timp, Executivul pune de o Ordonanta de Urgenta nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor. In aceasta se stipuleaza ca Ministerul Comunicatiilor, prin Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei (IGCTI), este abilitat sa atribuie frecventele radioelectrice din benzile prevazute in tabelul national de alocare.
Ceea ce inseamna ca ambele institutii sunt abilitate in acordarea unor licente de utilizare a frecventelor radioelectrice din tabelul national de alocare. In aceste conditii, nu mai este mult pana cand intre cele doua tabere va izbucni un razboi in toata regula, primele runde fiind incheiate nedecis.
Recent aprobate si publicate in -Monitorul Oficial-, doua acte normative de importanta vitala pentru sectorul romanesc al comunicatiilor au prevederi contradictorii privind institutia ce ar trebui sa aiba competente in atribuirea frecventelor radioelectrice. Astfel, Legea audivizualului nr. 504/ 2002, publicata in -Monitorul Oficial- din 22 iulie 2002 prevede ca licentele audiovizuale si cele de emisie – in baza carora se poate difuza un serviciu de programe ce implica frecventele radioelectrice – se acorda de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii ( ANRC).
In acelasi timp, Ordonanta de Urgenta nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicatiilor stipuleaza ca Ministerul Comunicatiilor prin Inspectoratul General pentru Comunicatii si Tehnologia Informatiei ( IGCTI) este abilitat sa atribuie frecventele radioelectrice din benzile prevazute in tabelul national de alocare. Ceea ce inseamna ca ambele institutii sunt abilitate in acordarea unor licente de utilizare a frecventelor radioelectrice. Desi toti reprezentantii institutiilor implicate sunt la curent cu aceasta neconcordanta legislativa, nici unul nu a putut sa ne spuna in sarcina cui va ramane responsabilitatea alocarii frecventelor radioelectrice. Directorul general al IGCTI, dl Laurentiu Mocanu, ne-a declarat ca deocamdata nu se stie cum se va proceda, dar ca mai este timp pentru a se stabili acest lucru, avand in vedere ca ANRC isi va intra in atributii abia din 27 septembrie. Presedintele ANRC, dl Ion Smeeianu, a refuzat sa faca vreun comentariu, precizand ca prefera ca in actuala pozitie, adica pana la inceperea functionarii efective a Autoritatii, sa nu faca nici un fel de declaratii.
Lupta pentru alocarea frecventelor radioelectrice dintre cele doua institutii – ANRC si Minister – se traduce, de fapt, intr-o competitie acerba intre doua tabere ale PSD, afacerea fiind una de anvergura, avand in vedere sumele uriase ce se vehiculeaza numai din tariful de utilizare a spectrului. Protagonisti sunt ministrul Dan Nica, unul dintre baronii PSD, acesta facand jocurile in cadrul filialei Galati, si Ion Smeeianu, presedintele organizatiei judetene a partidului de la Braila. Smeeianu a fost, pana nu de mult, secretar de stat in cadrul MCTI, insa a tras cu dintii pentru infiintarea Autoritatii Nationale pentru Reglementare, al carei presedinte a si devenit. Miza noii institutii este aceea ca reprezinta un instrument distinct de putere in afara ministerului, seful ANRC raspunzand direct in fata premierului. Astfel, desi s-a bucurat ca a scapat de Smeeianu, Nica are acum un concurent redutabil in razboiul intereselor din comunicatii. O prima dovada este chiar modul in care a iesit din Parlament Legea audiovizualului, unde Smeeianu a reusit sa-si impuna vointa prin intermediul senatorilor si al deputatilor PSD.
Cele doua acte normative se mai contrazic asupra unui aspect, legat de stabilirea tarifului de utilizare a spectrului. Desi in ambele documente legislative se prevede ca tariful de utilizare a spectrului se achita inspectoratului de catre titularii de licente, nivelul acestuia este stabilit de ANRC, conform Legii audiovizualului, si de Ministerul Comunicatiilor, conform OU 79/2002. Or, nu trebuie uitat ca fostul Inspectorat General de Comunicatii, actualul IGCTI a beneficiat in ultimii ani de tarife de utilizare a spectrului de frecvente radioelectrice mai mult decat generoase, aceasta componenta fiind cea care a asigurat grosul veniturilor (circa 80%). Acest nivel ridicat al tarifelor a fost aprobat de catre minister cu girul institutiilor financiare internationale, precum Banca Mondiala, in ideea crearii surselor financiare suplimentare destinate investitiei in dezvoltarea unui sistem de monitorizare a spectrului de frecvente radioelectrice. Demarat acum circa patru ani cu suport financiar din partea BM, programul de implementare a unui sistem performant de monitorizare a spectrului de frecvente, investitie de circa 16 milioane de dolari, nu este operabil nici in ziua de azi. Vina este exclusiv a partii romane, care a tergiversat punerea in practica a unui astfel de sistem, care ar fi putut arata cu exactitate ce frecvente sunt utilizate, de catre cine si cat de corect. Mai mult, implementarea unui astfel de sistem ar fi reprezentat un important pas inainte in ceea ce priveste transparenta procesului de atribuire a frecventelor prin realizarea unei baze de date publice privind frecventele acordat, a unui registru national de frecvente. La acea vreme, se conturase ideea transformarii IGC in Autoritate de Reglementare, aceasta fiind si una din motivatiile Bancii Mondiale de a asigura finantarea, in proportie de 70%. Tarifele de utilizare a spectrului au fost calculate in asa fel incat sa includa costurile de operare ale sistemului, care ar fi inceput sa curga la momentul intrarii in functiune a acestuia. Or, avand in vedere ca nici acum acest sistem de monitorizare nu functioneaza, asa cum ne-au explicat surse din domeniu, profitul Inspectoratului este considerabil, pentru ca nu exista acele cheltuieli de operare. -Peste 70% din ceea ce incasa Inspectoratul de Comunicatii reprezinta profitul brut -, ne-au precizat sursele citate. Asa se explica si faptul ca fara a face un efort financiar, IGCTI isi permite sa acorde un imprumut de patru milioane de euro ANRC, pentru a-si derula activitatea in primul an de functionare. Evident, in aceste conditii, orice amestec al Autoritatii de Reglementare in stabilirea tarifelor de utilizare a spectrului ar putea conduce la diminuarea veniturilor IGCTI, cu atat mai mult cu cat, in calitate de institutie echidistanta, Autoritatea trebuie sa tina cont si de interesele utilizatorilor.
