Manivela flasnetei cu care Ionel Blanculescu incearca sa faca valuri prin opinia publica s-a mai rotit o data, si astfel un nou comunicat- papagal de presa a fost gata. De data aceasta, blazonul sefului Autoritatii Nationale de Control s-a uns cu maglavaisul stralucitor al unei capturi de anvelope auto, in valoare de 10,5 miliarde de lei, aferente unui prejudiciu de 13 miliarde de lei adus bugetului de stat. -O frauda fiscala de proportii-, a scartait flasneta lui Ionel, ignorand cu (sau fara) buna-stiinta adevaratele fraude, de ordinul miilor de miliarde de lei ce colcaie in voie prin mediul romanesc de afaceri. Cine credeti ca a instrumentat respectiva captura? Bineinteles, comisarii Garzii Financiare, dar aceasta actiune de succes, ca si atatea altele, trebuie musai sa-i revina onor conducerii Autoritatii Nationale de Control, pentru ca domnul Blanculescu are nevoie mare de o imagine care sa-l faca -de pe fata zimbru- (chiar daca -de pe dunga-i timbru-, cum zice vorba din popor).
Impreuna cu Garda pentru -o imagine trasnet-
Dupa patru luni de investigatii, Autoritatea Nationala de Control, -prin Garda Financiara-, descopera si instrumenteaza o frauda fiscala de proportii – asa suna primele acorduri dintr-un concert pentru flasneta, trompeta si alte instrumente propagandistice (cum este si respectivul comunicat de presa), al carui -portativ- se labarteaza pe mai mult de patru pagini. Iar la sfarsit ni se dezvaluie – bineinteles, fara intentie – modul in care conducerea ANC se foloseste, fara nici o jena, de munca gardienilor financiari si a vamesilor pentru a-si justifica -activitatea- si a culege roadele unei imagini pozitive. -Autoritatea Nationala de Control lupta, impreuna cu institutiile din subordine si din coordonare, impotriva agentilor economici care incearca sa fraudeze bugetul statului prin acte de evaziune fiscala. Acest caz descoperit si instrumentat de Autoritatea Nationala de Control (n.r. – captura de anvelope cu care nici cel mai falos comisar n-ar indrazni sa se laude) demonstreaza clar modul eficient in care, prin institutiile din subordine si din coordonare, reuseste sa rupa circuitul criminalitatii economico-financiare-… Fraza din comunicat nu s-a incheiat aici, dar cel putin pentru respiratia celui care il citeste se impunea un punct. Asadar, fraza continua: -… circuit care uneori incepe la vama – in cazul marfurilor subevaluate si care continua pana la comercializarea acestora, la preturile reale ale pietei, fara a plati taxele si impozitele aferente catre bugetul de stat-. Scartaitoare flasneta, nu-i asa?
Folosindu-se de aceeasi formula perfida (-impreuna cu institutiile din subordine si din coordonare-), conducerea ANC se lauda ca -in mod special, privind subevaluarea marfurilor in vama si comercializarea ulterioara a marfurilor respective la preturile reale ale pietei, a elaborat o strategie potrivit careia agentii economici care incearca sa fraudeze bugetul statului prin astfel de practici sa fie identificati si sa raspunda in fata legii-.
De altfel, desi comunicatul abunda in informatii privind activitatile intreprinse de Garda Financiara si de Autoritatea Nationala a Vamilor, care au condus la capturarea anvelopelor, Autoritatea Nationala de Control apare de fiecare data cand sunt amintite cele doua institutii, ANC fiind agatata de succesele acestora precum scaietele de oaie. Verificarile sunt efectuate de Autoritatea Nationala de Control -prin Garda Financiara-, iar extinderea controalelor e facuta tot de catre Autoritatea Nationala de Control, tot -prin Garda Financiara-, incat esti gata sa te intrebi ce s-ar face Garda Financiara daca n-ar exista Autoritatea lui Blanculescu?
Dar adevarata intrebare este ce s-ar face Blanculescu daca in subordinea Autoritatii lui nu s-ar afla Garda si Vama? Raspunsul nu e greu de ghicit, daca ne aducem aminte cum a sarit Ionel, ca ars, cand a auzit -zvonul- potrivit caruia cele doua institutii s-ar putea sa revina unde le e locul, adica in cadrul Ministerului Finantelor…
