Modul in care au reactionat bancile straine din Romania la masurile luate de Banca Nationala pentru limitarea creditului in valuta este nu doar un avertisment pentru banca centrala, ci si o proiectie descurajanta pentru aceasta in ce priveste sansele politicilor pe care le va derula de-acum incolo.
Banca Nationala a adoptat masurile respective pentru evitarea unor potentiale explozii generate de acumularea unor dezechilibre macroeconomice, inclusiv – si trebuie subliniat acest lucru – a unor dezechilibre care puteau ameninta stabilitatea sistemului bancar insusi. Este vorba, pe de o parte, de combaterea deficitului extern rezultand din consumul bazat intr-o prea mare masura pe importuri, iar, pe de alta parte, de disfunctia majora creata de constituirea depozitelor preponderente in lei (mai bine remunerate), dar de creditarea predominant in valuta (mai ieftina), disfunctie care putea, la un moment dat, sa se transforme intr-o criza de sistem. Cu aceasta masura, banca centrala a calcat insa pe coada bancile straine care au venit sa faca profit in Romania, scop pentru care au nevoie sa acorde credite. Aceasta este esenta problemei in discutie, restul constituind determinari si implicatii de rangul doi.
Incercarile de a prezenta sucursalele sau filialele unor banci straine din Romania ca banci romanesti, doar pentru ca sunt inscrise ca persoane juridice romane, sunt imbarbatatoare, dar nu pot fi mai mult decat un basm frumos. Bancile cu capital strain urmeaza strict, dupa cum este si firesc, interesele actionariatului strain in posesia caruia se afla, fiind vorba in cele mai multe cazuri de interesele de profit pe o baza globala, la scara de ansamblu a retelei internationale a bancilor respective. Amplasamentele din Romania sunt, evident, doar piese ale acestui angrenaj. Conjunctia cu sau disjunctia fata de interesele macroeconomice ale Romaniei – reprezentate de guvern sau de banca centrala – sunt obiective. Cand interesele lor de profit o cer, bancile straine din Romania nu vor ezita sa nu tina seama de actiuni sau dorinte ale guvernului sau bancii centrale de la Bucuresti. Sa nu ne amagim!
Faptul ca este asa are deja dovezi palpabile. Ani de zile, bancile straine din Romania au jucat pe curs cu bani de la societatile-mama si au expatriat castigurile. Cererea de credite in valuta a fost exploatata de bancile straine tot prin aport de fonduri de la societatile-mama. Asemenea posibilitati o banca romaneasca nu are. Masurile de limitare a creditului in valuta adoptate de Banca Nationala vor fi fentate de bancile straine prin indrumarea solicitantilor de imprumuturi catre bancile-mama.
Cea mai dura si probabil cea mai eficienta masura luata de Banca Nationala – lasata singura de catre guvern in lupta impotriva amenintatorului deficit extern – va fi poate si ultima de impact. Bancile straine se straduiesc din rasputeri s-o ocoleasca si, practic, doar BCR si CEC – singurele banci romanesti care mai exista – o urmeaza. Aceste doua banci insa vor inceta sa mai fie romanesti in curand. Ca urmare, intregul sistem bancar din Romania va fi sub control strain. Chiar daca – trebuie s-o recunoastem deschis – capitalul autohton din banci s-a autodeligitimat prin furturi si devalizari fabuloase, nu putem sa consideram ca instrainarea intregului sistem bancar este vreo mare scofala. Prin generalizarea controlului strain, capacitatea sistemului bancar de a ignora sau ocoli politici urmarite de BNR se va consolida. Probabil cea mai dura si mai eficienta masura a Bancii Nationale va fi fost poate si cantecul de lebada al atotputerniciei de pana acum a bancii centrale in sistemul bancar din Romania!
