Din 1 ianuarie 2002, conform Ordonantei 75/2001, in tara noastra a fost introdus cazierul fiscal, evidenta electronica a contribuabililor (persoane fizice si juridice) care au savarsit fapte sanctionate de legislatia financiar-fiscala si vamala. Ca atare, persoanele fizice si juridice care doresc sa infiinteze societati comerciale sunt obligate sa depuna la Registrul Comertului cazierul fiscal. Legea prevede ca un cazier fiscal este eliberat pe baza de cerere scrisa, care se depune la DGFP in a carui raza teritoriala isi are sediul/domiciliul petentul si care trebuie sa fie insotita de o copie xerox dupa actul de identitate si de dovada achitarii unei taxe extrajudiciare de timbru de 2.000 lei. Aparent, eliberarea unui cazier fiscal e simpla. Insa doar aparent! Pentru ca, in realitate, cel putin in Bucuresti, din cauza lipsei de organizare la nivelul DGFP, obtinerea cazierului fiscal obliga petentul sa consume timp aiurea, iar statul sa dea -pe mere- ce incaseaza din taxa extrajudiciara de timbru. Motivul: in Bucuresti, aceasta taxa (se percep 4.000 lei, desi legea prevede ca aceasta este de 2.000 lei si doar in regim de urgenta pretul e dublu) nu se poate plati la sediul DGFP Bucuresti, ci la Agentia CEC de pe Calea Victoriei. Ceea ce obliga petentul sa faca un drum dus-intors, de aproximativ doi kilometri, pentru a obtine dovada achitarii acesteia. -Durerea- mare este aceea ca daca punem in balanta cheltuielile (cu personalul, consumabilele, tehnica de calcul, energia etc) generate de pe urma activitatii de eliberare a cazierului fiscal (costuri suportate de stat, in speta CEC si DGFP Bucuresti), cu veniturile obtinute la buget de pe urma acestei activitati, e posibil ca afacerea sa nu fie tocmai rentabila.
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane
