Cine a fost cat de cat atent la comunicatele emise de partonate in ultima perioada a observat ca aceste organizatii – care se pretind a fi -de afaceri- – au inceput un fel de campanie pentru a convinge partidele politice ca anumite masuri, cel putin legislative, cu conotatii economice, trebuie neaparat inscrise in programele politice ale viitoarei puteri. Ce culoare va avea -viitoarea putere-, Dumnezeu stie mai bine chiar decat alegatorii, dar acum nu asta e important. Important este ca ditamai confederatiile patronale, care de care mai -reprezentative- la nivel national, in loc sa impuna – prin forta economica pe care o afiseaza – o anumita conduita formatiunilor politice, acestea au plecat intr-o jenanta -negociere-, din poarta-n poarta, pe la conducerile diverselor partide. -Jenanta- zicem, pentru ca oriunde in lumea asta politica economica a unei tari o stabilesc (daca nu cumva o dicteaza) patronatele, adica reprezentantele operatorilor -de rand- care se confrunta in mod direct cu vreo reglementare noua, si nu fortele politice aflate vremelnic la putere (si care, fie vorba intre noi, servesc interese mai mici decat cele de anvergura nationala sau internationala). La masa negocierilor vin, spasite, partidele politice – in nici un caz marii latifundiari ai unei economii.
Dar ce se intampla in Romania? Aici, patronatele au pornit sa se caciuleasca pe la diversi politicieni, propunandu-le programe economice si chiar proiecte legislative pe care orice om de afaceri le asteapta de mai bine de 10 ani. Proiecte rezultate din munca nenumaratilor experti, angajati sau colaboratori ai confederatiilor patronale, care inca mai intrevad posibilitati de relansare a economiei… Stiti care este rezultatul acestor temeneli? Pe de-o parte, intrevederile respective (intre liderii patronali si cei politici) se incheie cu minunate si nemaiauzite promisiuni electorale, care – culmea! – poarta si girul acelor organizatii de afaceri, iar pe de alta parte, orice om politic se va putea lauda cu ideea ca, uite, la mine vin businessmenii sa-mi ceara aia si aia… Rautacioasa viziune, nu?! Numai sa vedeti cat de -rautacioasa- e, de fapt, realitatea: dintre toate intrunirile ce au avut loc pana acum, nici una nu a avut ca rezultat vreo schimbare imediata care sa imbunatateasca mediul de afaceri. Mai sunt inca atatea legi -pe rol-, dar nici una dintre acestea nu a fost abordata astfel incat sa se mai amelioreze, pe cat posibil, efectele nocive ale acestora. Patronatele care merg acum cu jalba-n bat pe la partide nici macar nu au reprosat modul cu totul netransparent in care au aparut atatea si atatea legi ce distorsioneaza mediul economic. Nu, acestea incearca, abia acum (!), sa obtina un viitor mai limpede pentru companii, o stabilitate a legislatiei, o reducere a fiscalitatii, ca sa nu mai vorbim de eradicarea coruptiei si birocratiei. Si, normal, in aceste directii promisiunile au si inceput sa curga…
Nu suntem si nu am putea fi impotiva negocierilor dintre patronate si partidele politice, dimpotriva. Dar una e sa negociezi avand in spate un capital (cum pretind patronatele), si alta e sa bati la -porti inalte- pentru interesele unor oameni (patronii), pe care ii consideram bogati, pentru a obtine deblocarea cailor oficiale prin care se obtine profitul, cresterea economica, largirea bazei de impozitare.
Cum, adica, vin patronatele sa ceara partidelor ceva? O astfel de intriga a aparut chiar in randul unora dintre liderii patronali, mai precis al celor care sunt constienti de forta economica pe care o reprezinta. Ei au in vedere modelele occidentale (la care autoritatile noastre chiar cred ca ne vom alinia in maximum trei ani), aceste modele insemnand ca nimic nu se misca in economie fara acceptul marilor congregatii ale patronilor. Acolo, inclusiv initiativele legislative sunt lansate de catre oamenii de afaceri, iar dialogul social pe marginea proiectelor este purtat de catre patronate cu sindicatele, sub bagheta arbitrajului guvernamental. Daca asa stau lucrurile acolo unde vrem noi sa ajungem, nu ne mai ramane decat sa ne intrebam: ce cauta, in Romania, patronatele printre partidele politice?
Curentul a primit „Distinctia Culturala” din partea Academiei Romane