Judecand după ritmul şi amploarea investiţiilor străine din ultimul timp în ţară, se poate spune că Romania a fost, în sfarşit, -descoperită- de capitalul occidental. O serie de motivaţii se conjugă şi acţionează cumulativ: potenţialul pieţei romaneşti, sub înzestrarea logistică, infrastructurală, bancară, financiară, industrială, agricolă a acestei pieţe, perspectiva apartenenţei la UE şi apoi chiar la aderarea la spaţiul european, cadrul fiscal şi de afaceri mai prietenos etc.
Un rol deloc de neglijat şi, se pare, mereu mai important se dovedeşte a-l juca laxitatea aplicării regulilor, condiţionalităţilor şi reglementărilor – inclusiv a celor de sorginte sau inspiraţie comunitară. Firmele străine care acţionează în Romania – îndeosebi multinaţionalele, indiferent de ţările lor de origine, dar cu atat mai mult dacă este vorba de ţări de origine din spaţiul vest-european – se simt mai bine în Romania decat acasă. Pur şi simplu pentru că ceea ce nu-şi permit acasă îşi pot permite în Romania. Şi nu din vreun alt motiv decat din acela că în Romania nu le zice nimeni nici pas, fie dintr-o rău înţeleasă -recunoştinţă- că au băgat în seamă şi Romania, fie chiar dintr-o reprobabilă obedienţă care include teama de a nu supăra cumva pe noii stăpani.
Ce legătură pot avea toate acestea cu o ştire venită către finele anului trecut şi care, în valtoarea sărbătorilor, a trecut poate neobservată? Păi, o mare legătură! Ştirea ar fi trebuit să dea serios de gandit autorităţilor din Romania, cele mai vizate fiind oficialităţile de la guvern, Banca Naţională şi Consiliul Concurenţei. Foarte probabil însă acestea, din chiar motivele menţionate, se vor face că plouă! Un tribunal european a confirmat amenzile de circa 125 milioane euro aplicate de Comisia Europeană băncilor din Austria – în frunte cu Erste Bank, Raiffeisen Zentral Bank şi Bank Austria (acum divizie a Unicredito) ce domină şi în sistemul bancar din Romania (Erste poziţia 1, Raiffeisen poziţia 3) – pentru înţelegeri de tip cartel în stabilirea nivelului dobanzilor şi comisioanelor la împrumuturi şi depozite în Austria. Comisia Europeană a consemnat din 2002 -încălcări şocante- în Austria ale legislaţiei europene antitrust şi a procedat în consecinţă.
Deşi oficialităţile romane menţionate au împuterniciri strict corespondente în materie, personal nu-mi amintesc ca vreuna dintre aceste oficialităţi să fi făcut măcar vreo observaţie, aşa, una de formă, despre ceea ce se întamplă de ani şi în Romania pe piaţa bancară în domeniul dobanzilor şi comisioanelor. Chiar aşa să fi fost totul în regulă din punctul de vedere al reglementărilor concurenţiale?! Cele mai sofisticate teoretizări au fost căutate şi găsite de reprezentanţi ai comunităţii bancare şi chiar ai Băncii Naţionale pentru a explica anomaliile consemnate în piaţă: imensele diferenţe dintre dobanzile acordate de bănci la depozite şi cele percepute la împrumuturi, scăderea generalizată a dobanzilor la depozite, odată cu dezinflaţia, dar coborârea cu mult mai puţin semnificativă a celor la credite compensarea unor reduceri de dobanzi cu creşteri camuflate de comisioane şi altele şi altele. Cand misterul nu sălăşluia cumva prin meandrele tranziţiei bancare, ci era doar secretul lui Polichinelle: pure întelegeri între principalele bănci din sistem cu privire la nivelul dobanzilor şi comisioanelor. Băncile mici n-au avut decat să urmeze înţelegerile dintre cei mari. Culmea, dar deloc neexplicabil, este că pe cat piaţa a fost acaparată de bănci străine pe atat înţelegerile de tip cartel s-au consolidat. Pentru că, pe o piaţă care creştea, profiturile erau astfel mai sigure pentru toată lumea!
Să fim serioşi, cel puţin pană acum, băncile din Romania nu s-au concurat între ele, ci au făcut înţelegeri pe seama clienţilor şi statului. Profiturile au venit fără probleme. Poate doar de acum încolo, băncile din Romania – de altfel, aproape toate străine – să înceapă să se concureze! Pană acum însă nu s-au concurat, au lucrat anticoncurenţial! Numai că cei ce trebuiau să observe acest lucru s-au făcut că nu observă! Un rai care nu prea există prin ţările care se respectă!
