Se aude prin targ ca, pentru a-si pastra calmul in campania electorala din aceasta toamna, Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (cine n-a auzit de UDMR?) a avut -doar- doua pretentii: adoptarea Legii bugetului pentru anul viitor si… promovarea Legii cooperatiei (?!) in forma aparuta, din tenebroasele culise guvernamentale, acum mai bine de doi ani. Daca putem admite ca viitoarea Lege a bugetului Romaniei poate fi si problema reprezentantilor etniei maghiare, e mai greu de raspuns in ce masura poate constitui cooperatia una dintre preocuparile atat de arzatoare ale UDMR, incat aceasta formatiune sa o includa printre principalele -revendicari- ale toamnei electorale 2004.
Cateva explicatii exista si, cu toate ca acestea se enunta numai in soapta, cu solicitarea expresa a pastrarii anonimatului, nu vom ezita sa le scoatem, acum, la lumina tiparului. In primul rand, initiativa legislativa care ar putea avea drept consecinta nationalizarea cooperatiei este de sorginte maghiara! Controversatul proiect de lege privind organizarea si functionarea cooperatiei a fost elaborat fara stiinta vreunuia dintre reprezentantii sistemului cooperatist, iar acum, cand normativul a trecut de Camera Deputatilor, au iesit la iveala si cei mai ferventi sustinatori ai acestuia, cei mai multi apartinand UDMR. O a doua explicatie, abia soptita pe holurile puterii, este aceea ca deputatii maghiari cu astfel de preocupari au interese directe in acapararea unor proprietati cooperatiste situate in statiunile pitoresti, din zonele turistice unde romanii sunt minoritari.
Pentru a explica mecanismul diabolic prin care patrimoniul cooperatist ar putea fi nationalizat, trebuie sa precizam ca proprietatea cooperatiei are o latura divizibila (care se imparte intre membrii cooperatori) si una indivizibila, administrata de catre asociatiile si uniunile cooperative. Ei bine, proiectul de lege despre care vorbim vine sa dizolve tocmai aceste structuri asociative, astfel incat patrimoniul administrat de ele sa ramana fara stapan, fie si numai pentru o scurta perioada de timp, necesara reorganizarii. Perioada in care pandarii ce asteapta o astfel de -oportunitate- de mai bine de doi ani pot actiona in voie, preluand acele proprietati ca si cum ele ar fi aparut din neant, nu din munca unor oameni care au pus mana de la mana, timp de peste 150 de ani, pentru formarea si dezvoltarea acestora. Reamintim ca din acest patrimoniu fac parte hoteluri, hanuri si popasuri turistice, spatii comerciale situate in zonele centrale si ultracentrale ale localitatilor, spatii de productie dotate la cele mai inalte standarde tehnologice. O comoara care a aprins mintile multor aventurieri, dar care, in cazul respectivilor deputati UDMR, a declansat adevarate incendii! Flacarile ce i-au cuprins pe acestia sunt in asa masura devastatoare incat ei nici macar nu realizeaza cat sunt de ridicoli, atunci cand pretind – de pe pozitia de reprezentanti ai unei minoritati nationale – -reorganizarea- unui sector din economia nationala, europeana si mondiala care functioneaza de cateva secole fara nici un fel de restructurare.
Nu le-ar strica un dus rece sau, daca nici asa nu se pot racori, ar putea fi chemati la bara, sa raspunda pentru pagubele materiale pe care le-au provocat cooperatiei prin declaratiile, initiativele si actiunile lor.
