Odata cu apropierea termenului-limita pentru depunerea ofertelor finale pentru pachetul majoritar la Casei de Economii si Consemnatiuni (CEC), numarul celor care vad perfectata aceasta tranzactie pe actualele coordonate este din ce in ce mai mic. Un adevarat razboi mediatic se poarta intre cei care fac o auditare pe cifre sau pe vorbe a bancii romanesti si autoritatile de la Bucuresti, sprijinite, deocamdata, tot la nivel declarativ de potentiali investitori salvatori.
Dupa ce nume mari ale peisajului financiar, fie ca vorbim despre societati de audit, fie ca discutam despre banci internationale de top, au spus la unison ca valoarea de piata a CEC este inferioara pretentiilor ridicate de autoritati, pe lista se mai adauga un -greu-, obisnuit cu analize de piata facute pe taramuri mioritice. Reprezentanti ai gigantului Credit Suisse, una dintre cele mai mari banci de investitii din lume, declara si ei ca pretul de 700 milioane de euro pentru 69,9% din Casa de Economii si Consemnatiuni (corespunzator unei valori de piata de un miliard de euro per total), asteptat de guvernul roman, este nerealist. Actuala valoare contabila a CEC a fost in anul 2005 de 158 milioane de euro. Indiferent cat a crescut in acest an CEC, care nu mai conteneste sa-si laude virtutile in materie de profit, cote noi de piata si implicare in economia reala, e foarte clar pentru oricine gandeste ca un investitor ca, cel putin contabil, CEC nu poate face mai mult de 200 milioane de euro. De aici, privit prin prisma tranzactiilor perfecate in peisajul bancar international, mai ales pe segmentul est si sud-est european, devine destul de evident ca nimeni nu va dori sa cumpere banca romaneasca la mai mult de 2,5 ori valoarea ei contabila, in cel mai fericit caz. Or, daca CEC ar avea o valoare de piata de 500 milioane de euro, e clar ca autoritatile de la Bucuresti ar face chiar un business profitabil deosebit, daca unul dintre competitori este dispus sa plateasca acesti bani doar pe 70% din actiuni.
Vanzarea CEC, a sasea banca din sistemul bancar romanesc, va atrage oferte de privatizare sub valoarea asteptata de statul roman, spusesera in luna iulie si analistii Merrill Lynch, citati de Reuters. Declaratia venea pe fondul retragerii a nu mai putin de trei dintre competitorii redutabili in materie de investitii.
Scadere in top
CEC a cazut de pe pozitia a sasea intr-un top realizat din punctul de vedere al marimii activelor, dupa finalizarea pe teritoriul romanesc a fuziunii dintre HVB si Banca Ţiriac.
Compania de consultanta financiara Merrill Lynch evaluase pachetul de 69,9% din actiuni CEC la cel mult 500 milioane de euro. Ei considerau ca determinanti pentru contractul final vor fi doi factori: pretul cerut de autoritatile de la Bucuresti si libertatea de a restructura (conditii de pastrare a unui numar minim de angajati, de sucursale etc). Mai mult ca sigur va atarna greu la perfectarea afacerii si clauza care va prevede suportarea de catre statul roman a unor eventuale daune in contul afacerii de scandal girate de CEC: Fondul national de Investitii.
Platim cat face
Reamintim ca in cursa pentru privatizarea CEC au mai ramas OTP Bank din Ungaria si banca elena National Bank of Greece (care controleaza banca Romaneasca). Statul roman are dreptul, in masura in care pretentiile sale nu sunt indeplinite intr-o masura cat mai mare, sa reia procesul de licitare. La nivel declarativ, presa internationala a punctat ca, in calificari, grecii au punctat mai bine, oferind cifra de 500 milioane de euro, fata de una avand prefixul patru, inaintata de maghiari. Reprezentatii OTP nu vor sa comenteze evolutia viitoare a spectacolului, marginindu-se sa faca ceea ce au facut si cei de la Raiffeisen, inaintea deschiderii plicurilor din precedenta etapa: sa spuna ca nu vor plati mai mult decat face marfa, indiferent de cat da concurenta.
Pe fondul acestui razboi surd, a mai aparut o -oferta- care merita prezentata macar la nivel de fapt divers. Controversatul om de afaceri Gigi Becali, patronul de la Steaua si cunoscut ca latifundiar din Pipera, nu s-a sfiit sa spuna intr-o emisiune gazduita de un post national de televiziune ca este gata sa ofere statului roman -500 milioane de euro cash, plus inca pe atat daca mai e cazul, numai pentru a pastra in panoplia nationala cea mai veche institutie bancara din Romania-.