Comunicatiile vor avea in buzunar cheile achizitiilor publice electronice

Sistemul electronic de achizitii publice in forma in care va functiona la inceput, mai precis incepand cu data de 4 martie, nu va reprezenta deloc o forma de eradicare a coruptiei manifestate in sistemul clasic de achizitii publice, asa cum sustine Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI). Cele mai mari dubii sunt ridicate de inexistenta furnizorilor certificati de servicii electronice, cei care elibereaza cheile de criptare, intrucat, in lipsa acestora, devine posibila interventia unor functionari ai ministerului in selectarea ofertelor.

Inca de la inceput, mentionam ca nu avem absolut nimic impotriva implementarii acestui sistem electronic de achizitii publice si ca il consideram un important pas inainte in progresul societatii romanesti, cu mentiunea ca trebuie aplicat in asa fel, incat sa inlature si cea mai mica suspiciune privind posibilitatea de fraudare. Mai clar, trebuie sa existe garantia ca acest sistem nu va deschide noi portite functionarilor din Ministerul Comunicatiilor, pentru a avantaja diverse oferte sau pentru a afla informatii despre ofertele concurente – avand in vedere ca nu putini sunt cei care au firme de familie – inainte ca acestea sa devina publice. Or, Ministerul Comunicatiilor nu-i poate convinge deocamdata pe viitorii utilizatori ca nu exista nici o modalitate de incheiere a unor contracte preferentiale, in conditiile in care, la momentul actual, toate parghiile pentru functionarea sistemului se afla in mana acestei institutii.

Intr-un comunicat remis ieri de MCTI se precizeaza ca sistemul electronic de achizitii publice reprezinta unul dintre cele mai importante obiective ale Guvernului in lupta impotriva coruptiei si birocratiei. Mai precis, impotriva acelor functionari care au puterea de a decide ce contracte vor fi incheiate si cu cine anume. Desi MCTI sustine ca Ordonanta 20/2002 stabileste numai cadrul legal general, urmand ca acesta sa fie completat prin hotarari de Guvern, totusi au fost stabilite deja cateva aspecte in functionarea sistemului, care nu sunt tocmai de natura sa linisteasca viitorii utilizatori. Este vorba, in primul rand, de Autoritatea independenta de Reglementare si Supraveghere, care, asa cum suna si titulatura, ar trebui sa se constituie ca o entitate de sine statatoare, sub controlul Parlamentului. Existenta unei astfel de autoritati reprezinta garantia unui tratament nediscriminatoriu si transparent fata de toti utilizatorii, cu atat mai mult, cu cat intr-o prima etapa, avand in vedere ca inca nu exista nici un furnizor calificat de certificate electronice, va fi cea care va emite (produce) cheile de criptare folosite de fiecare utilizator al semnaturii electronice (prin care se garanteaza identitatea semnatarului, autenticitatea si integritatea documentelor). Or, Autoritatea de Reglementare si Supraveghere este in prezent MCTI. Ceea ce inseamna ca acesta va cunoaste toate cheile de criptare si deci si modalitatea de a le decripta. -Faptul ca la ora actuala nu exista in Romania nici un furnizor calificat de certificate electronice nu pune in pericol integritatea sistemului si nici nu este o premisa pentru comiterea de infractiuni-, se arata in comunicatul ministerului. Numai ca acest lucru trebuie dovedit. Nu trebuie uitat ca administratorul sistemului electronic de achizitii publice este tot Ministerul Comunicatiilor, prin IGC, care va fi trecut in subordinea MCTI prin reorganizarea Regiei Autonome -Inspectoratul General al Comunicatiilor-. Or, in calitate de operator al sistemului IGC este cel care realizeaza ponderile matematice in baza carora un caiet de licitatie este respins sau nu. Concret, castigatorul unei licitatii electronice este desemnat de sistem in functie de niste ponderi matematice si o lege de calcul, care se dau sistemului si care sunt cunoscute de operatorul de sistem, respectiv IGC. Rezumand toate acestea, rezulta ca ministerul este cel care va emite cheile de criptare, deci va cunoaste toate codurile de acces la informatiile din oferte, si cel care va cunoaste algoritmele prin care se desemneaza oferta castigatoare. Existenta unor furnizori calificati de certificate electronice ar garanta ca aceste coduri de acces nu sunt cunoscute de factori din interiorul sistemului. Cu cat exista mai multi astfel de furnizori, cu atat este mai dificil de descoperit cine a produs o cheie de criptare pentru un anumit ofertant si care este tipul acestei chei. Deci, ar fi mult mai dificila o eventuala fraudare a sistemului.

Un alt aspect de mentionat este cel legat de posibilitatea de a dovedi o frauda in sistemul electronic. Avand in vedere ca desemnarea ofertei castigatoare se face in baza unor ponderi si formule matematice stabilite de operatorul de sistem, o eventuala frauda in sistem va fi foarte greu de dovedit. Pentru ca sistemul utilizat este foarte sofisticat, nici nu va avea cine sa dovedeasca o frauda, pentru ca organele in drept, abilitate, sunt departe de avea cunostinte atat de vaste in acest domeniu. In plus, toti specialistii in domeniu se afla in IGC sau in MCTI.