Realizarea efectiva a investitiilor asumate de Grupul Renault la Automobile Dacia este certificata de o firma partenera a grupului francez, cu toate ca in contractul de privatizare era prevazut, in acest sens, un -cenzor extern independent-. Este vorba despre Ernst & Young, un partener traditional al Grupului Renault pe plan international.
Situatia poate fi caracterizata drept conflict de interese, deoarece societatea de audit nu este independenta, atat fata de investitorii francezi, cat si fata de statul roman.
Contractul de privatizare a Automobile Dacia a fost semnat pe 2 iulie 1999 de fostul presedinte al FPS, Radu Sarbu. Cotidianul -Curentul- a avut posibilitatea sa consulte acum, la peste patru ani de la semnare, acest contract. In acesta se prevede, la un moment dat, ca -cenzorul extern independent al societatii va certifica, in termen de sase luni de la terminarea fiecarei perioade de investitii anuale, faptul ca fiecare dintre investitiile anuale stabilite in planul de investitii a fost realizata-.
In document nu se specifica ce societate va trebui sa indeplineasca rolul de cenzor. Acest lucru a fost stabilit ulterior, in functie, bineinteles, de doleantele cumparatorului pachetului majoritar de actiuni. In mai multe randuri, sindicalistii de la Dacia au semnalat faptul ca mult trambitatele investitii ale Renault au constat, de fapt, din utilaje uzate moral, care ar zacea si acum in curtea uzinei. Pana la ora inchiderii editiei, conducerea Automobile Dacia nu si-a precizat punctul de vedere.
Contractul de vanzare-cumparare a pachetului majoritar de actiuni al SC Automobile Dacia SA Colibasi, judetul Arges, a fost semnat pe 2 iulie 1999 de fostul presedinte al fostului Fond al Proprietatii de Stat, Radu Sarbu.
Cotidianul -Curentul- a avut posibilitatea sa consulte, acum, la peste patru ani de la semnare, acest contract. In acesta se prevede, la un moment dat, ca -cenzorul extern independent al societatii va certifica, in termen de sase luni de la terminarea fiecarei perioade de investitii anuale, faptul ca fiecare dintre investitiile anuale stabilite in planul de investitii a fost realizata-.
In document nu se specifica ce societate va trebui sa indeplineasca rolul de cenzor. Acest lucru a fost stabilit ulterior, in functie, bineinteles, de doleantele cumparatorului pachetului majoritar de actiuni. In consecinta, dupa cum ne-au certificat surse din cadrul tranzactiei, societatea in cauza este Ernst & Young, partener traditional al Grupului Renault in intreaga lume. Cum poate fi insa independenta o firma care intretine de ani intregi relatii de afaceri cu una dintre parti? Cum a putut si cum va putea aceasta sa fie independenta si fata de Renault, si fata de statul roman?
Pretul de cumparare a pachetului majoritar de actiuni al producatorului argesean de automobile a fost, la acea data, stabilit la 50 milioane de dolari.
Acestei sume urmau sa i se adauge, in termen de 12 luni, alte 68,4 milioane de dolari, drept -investitii garantate-. In plus, in termen de cinci ani, trebuia facute de catre francezi investitii de 219,17 milioane de dolari.
In ceea ce priveste aceste din urma investitii, contractul de privatizare stipuleaza ca ele vor fi realizate prin transmiterea de comenzi de catre Renault sau orice alt furnizor desemnat de catre acest grup. Or, tocmai pentru aceasta parte a investitiilor era necesara desemnarea unui -cenzor extern independent-. Daca investitiile s-au realizat cu adevarat sau nu, tocmai acest cenzor ar fi trebuit sa ne spuna. Daca ar fi fost independent…
Astfel ar fi fost indepartata suspiciunea, ridicata in mai multe randuri de sindicalistii de la Dacia, ca investitiile franceze realizate la Colibasi ar fi constat de fapt in niste utilaje datand din anii *70, care si acum zac inutile in curtea fabricii. Daca asa stau lucrurile, nu am avut cum sa verificam, neputandu-ne plimba de capul nostru prin curtea uzinei. Verificarea ar fi trebuit sa fie apanajul societatii desemnate drept cenzor.
Alte ciudatenii
Contractul de privatizare la care am facut referire mai cuprinde si alte ciudatenii, daca nu chiar prevederi la limita legii.
La presiunea francezilor de la Renault, reprezentantii statului roman au acceptat sa-si ia angajamente in numele unor institutii autonome, cum ar fi Consiliul Concurentei sau Agentia de Protectie a Mediului Pitesti. Astfel, in legatura cu aceasta din urma se punea conditia ca ea sa fi emis o autorizatie de mediu (…) fara a impune conditii suplimentare sau de agravare sau a face rezerva la Bilantul de mediu elaborat de catre Dames & Moore, in colaborare cu SC CAST SA.
Si Consiliului Concurentei i se traseaza intr-un fel sarcina de a nu se abate de la prevederile studiului realizat de cele doua firme mentionate mai sus. -Consiliul Concurentei va fi emis Cumparatorului, in conformitate cu art. 16 din Legea 21/1996 a concurentei si cu toate reglementarile emise in aplicarea acesteia, o decizie de autorizare a achizitionarii de catre Cumparator a actiunilor oferite, fara a impune astfel de conditii incat sa se modifice in mod semnificativ termenii de cumparare avuti in vedere prin oferta prezentata de catre Cumparator Vanzatorului- – aceasta este o alta conditie sine qua non a finalizarii efective a contractului semnat intre FPS si Renault pe 2 iulie 1999. Fara comentarii.
