Impunerea conversiei creditelor din franci elvețieni în lei sau în altă monedă, propusă de „specialista” în orice, Elena Udrea, prin intermediul unui act normativ ar putea genera falimentul mai multor bănci.
Actul normativ respectiv ar trebui să precizeze foarte clar cine suportă pierderile generate de conversia la un alt curs decât cel al momentului, a declarat miercuri directorul Direcției Supraveghere din Banca Națională a României, Nicolae Cinteză, în cadrul dezbaterilor din Camera Deputaților pe tema creditelor în franci elvețieni.
„Problema există și sunt total de acord că ea trebuie rezolvată, dar prin act normativ nu este posibil. Soluția (pentru cei cu credite în franci elvețieni — n.r.) nu este posibilă decât pe baza discuțiilor dintre bănci și clienți. (…) Orice decizie luată prin act normativ produce pierderi, deci orice act normativ trebuie să precizeze clar entitatea care suportă pierderile. Sunt mai multe bănci care pot da faliment în cazul în care conversia se face la cursul istoric. S-a spus aici că volumul creditelor în franci nu reprezintă un risc sistemic, dar falimentul unei bănci da”, a explicat Cinteză. El a subliniat că sunt 14 bănci care au în sold credite în franci, dar nu toate ridică probleme din punctul de vedere al Direcției Supraveghere.
Nicolae Cinteză a precizat că pierderile din conversia creditelor la un curs diferit de cel al pieței ar putea fi acoperite din capitalul băncilor, din reducerea dobânzilor la depozitele clienților sau din costuri mai mari pentru creditele celor care plătesc.
„Percepția băncilor este că soluția de a reglementa conversia la alt curs decât cel a pieței este neconstituțională pentru că afectează capitalul băncii, averea băncii, respectiv a acționarilor. Iar dreptul la proprietate este garantat de Constituție”, a explicat Cinteză, adăugând că BNR apără stabilitatea sistemului bancar, capacitatea băncilor de a relua creditarea și protecția deponenților.
Directorul BNR a amintit și de cazul Ungariei, menționat ca exemplu pentru România, dar a explicat că acolo pierderile nu au fost suportate de banca centrală ci de statul ungar care a oferit forinți băncii centrale în schimbul sumelor cheltuite din rezerva valutară pentru a asigura conversia creditelor în franci la un curs înghețat.
Nicolae Cinteză a mai spus că dacă astăzi s-ar adopta un act normativ pentru cei cu credite în franci, mâine ar apărea problema celor cu credite în euro, pentru că și în cazul acestora cursul a crescut de la 3,13 lei/euro la jumătatea anului 2007 la aproximativ 4,5 lei/euro în prezent.
Directorul BNR a răspuns și acuzațiilor potrivit cărora BNR ar trebui să stabilească un culoar de evoluție pentru cursul leu/franc, menționând că raportul dintre leu și franc nu se stabilește direct, pe piața românească, ci prin intermediul cursului euro/franc, iar stabilirea acestui curs nu este de competența Băncii Naționale a României.
El a mai spus că nici Legea insolvenței persoanelor fizice nu reprezintă o soluție, dar, pe termen scurt, aplicarea Ordonanței 46, modificată conform propunerilor Ministerului Finanțelor, ar putea oferi un avantaj clienților până la finalizarea discuțiilor cu fiecare bancă în parte.
Referitor la acuzațiile potrivit cărora BNR ar fi trebuit să interzică acordarea creditelor în franci elvețieni în perioada dinaintea crizei, Cinteză a explicat că intrarea României în UE la 1 ianuarie 2007 a obligat banca centrală să liberalizeze contul de capital, iar interzicerea unui produs care, la acel moment nu prezenta niciun risc, ar fi fost considerată un abuz cras, iar reprezentanții BNR ar fi putut fi trași la răspundere chiar penal.
Francul elvețian s-a apreciat puternic, în data de 15 ianuarie, pe piețele internaționale, câștigând aproape 30% în raport cu moneda euro, după ce Banca Națională a Elveției (BNS) a renunțat la pragul de 1,20 franci pentru un euro, pe care l-a practicat în ultimii trei ani. În aceeași zi, la București, leul a pierdut aproape 16% față de franc, până la un minim istoric de 4,3287 lei, cu 58,7 bani peste cotația din ședința de miercuri, de 3,7415 lei/franc.
În context, a reapărut discuția referitoare la românii cu credite în franci, care, potrivit autorităților sunt în număr de aproximativ 75.000.
Una dintre soluții este rescadențarea creditelor, prevăzută de Ordonanța 46/2014, potrivit căreia persoanele fizice vor beneficia de scăderea ratei lunare de către bancă cu până la 35% pentru o perioadă de maximum doi ani și de facilități fiscale constând în deducerea unei sume de 900 lei din impozitul pe venit.
Beneficiarii facilității trebuie să fie buni platnici, adică să nu aibă restanțe la creditele respective mai mari de 90 de zile, și să se încadreze în plafonul de venit de 2.200 de lei brut pe lună.
O altă soluție avansată în urma deprecierii semnificative a leului în raport cu francul este aceea a conversiei creditelor din valută în moneda națională, la un curs care nu poate depăși cu mai mult de 20% cursul din momentul contractării creditului și fără costuri suplimentare pentru client. Această soluție a fost avansată de Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF).
