Dependenta de consum a cresterii economice continua sa se accentueze dramatic – iata principala concluzie care se desprinde din datele statistice, deocamdata provizorii, pe trimestrul I 2006. Cresterea economica in primele trei luni ale anului a fost de circa 6,5% exprimata intr-o rata anualizata (adica, daca va continua in restul anului in acelasi ritm, se va obtine pe ansamblul anului o crestere economica de 6,5%). Cadenta este, in fond, remarcabila, cu mult mai pronuntata decat cea din Uniunea Europeana si, in plus, evidentiaza o dinamizare dupa lancezeala din 2005, cand, se pare, doar trasa de par -extraeconomic- a putut fi scoasa o crestere economica de 4%. Atata doar ca revigorarea se bazeaza copios pe cresterea consumului. Dupa cum indica evolutia cifrei de afaceri a comertului cu amanuntul pe trimestrul I, consumul populatiei a sporit cu 25%, ceea ce adanceste o dependenta nociva a economiei. Aceasta dependenta – aparuta de cativa ani, de cand, sub influenta unui complex de factori, exporturile au tot cedat din rolul de motor al cresterii economice – a fost consolidata, se pare fara sperante de dari inapoi, in 2005, cand factorilor anteriori li s-au adaugat efectele cotei unice si aprecierii leului pe linia stimularii fara acoperire in resurse interne a consumului.
Fara acoperire in resurse interne: nici financiare, nici de productie! Este vorba pur si simplu de consum a carui crestere este realizata exclusiv din import. Ceea ce transforma cresterea economica romaneasca intr-o crestere economica bazata pe import, care, dincolo de anumite limite deja depasite in Romania, este una nesanatoasa si periculoasa.
Cresterea fabuloasa a deficitului de cont curent extern – un fel de consum net de resurse financiare din strainatate – este doar expresia de suprafata a cresterii economice bazate pe import. De suprafata, pentru ca este doar ce se vede, intrucat cu adevarat grave sunt hibele de profunzime – structurale si de competitivitate – ale economiei, carora situatia contului curent extern doar le face ecou.
Din cauza expansiunii fara limita a importurilor, ajutate de aprecierea (de asemenea fara acoperire) a leului, deficitul comercial creste intr-o veselie. Toate recordurile pe luni din anul 2005 sunt sistematic spulberate in lunile corespunzatoare din acest an, depasirile fiind de 50-60%! Tot crescand pe zi ce trece, deficitul comercial a devenit atat de mare incat factorii care contribuiau la compensarea in parte a depasirii exporturilor de catre importuri, si in primul rand remiterile de bani catre tara din partea lucratorilor romani din strainatate, nu mai fac fata. Ba, intrucat si aceste remiteri au dat inapoi, nu se stie daca definitiv sau doar conjunctural, pentru prima data s-a ajuns ca deficitul de cont curent extern sa fie mai mare decat deficitul comercial.
Datele statistice pe aprilie anunta si o alta pacoste. Daca pana acum se avea de-a face cu deficite comerciale provenind din depasiri ale vitezei de crestere a exporturilor de catre cea a importurilor, acum a intervenit si o severa incetinire, extrem de preocupanta, a cresterii exporturilor (doar 3,7%). De asemenea, nu se stie daca este vorba de un simplu accident sau de o tendinta. Oricum, faptul reclama analize mai aprofundate ale exporturilor, care, in conditiile cresterii din ultimii ani, au fost tratate cu foarte multa bunavointa in analize si creditate cu schimbarea de structura legata de deplasarea – inca insuficient conturata – de la produse cu valoare adaugata mica spre produse cu valoare adaugata mare.
Numeroase alte tari ale lumii isi bazeaza cresterea economica pe consum. In cele mai multe dintre acestea este vorba de consum acoperit din productie interna. Evident, aceste tari n-au a se ingrijora. Daca productia interna (adica oferta) raspunde la cresterea consumului (adica a cererii), situatia este chiar salutara. Avem de-a face cu o economie sanatoasa, in care se poate obtine crestere economica prin stimularea cererii. Nu este deloc cazul Romaniei. Degeaba creste consumul in Romania, caci productia interna, prin comparatie, vegeteaza. Si atunci consumul se indreapta spre import.
Sunt putine tari care isi permit sa stimuleze consumul sau chiar numai sa-l lase sa creasca, fara a face nimic, atat timp cat productia interna nu raspunde global si structural. Dar aceste tari, in frunte cu SUA, dispun de altceva, indeosebi pe plan financiar: fie de o dimensiune considerabila a pietei, fie de rolul de placa turnanta pentru miscari internationale de capitaluri, fie de privilegii internationale pentru moneda proprie, fie de toate acestea cum este cazul Statelor Unite, ceea ce le confera atuul ca deficitele lor de cont curent sa fie acoperite de fluxuri financiare sau pur si simplu sa nu conteze precum in situatia celorlalte tari. Daca insa nu te numeri intre aceste tari, este mai cuminte sa nu lasi sa se intinda prea mult coarda consumului, caci din creator de crestere economica, acesta devine rapid gropar al economiei.
