Cea mai mare parte a costurilor legate de aderarea Romaniei la UE in ceea ce priveste agricultura si politica agricola deriva din competitivitatea si gradul redus de dezvoltare al agriculturii romanesti fata de standardele comunitare, se arata intr-un studiu de impact al Institutului European din Romania (IER).
Considerat unul din domeniile sensibile ale negocierilor de aderare, dat fiind in principal numarul mare al populatiei care lucreaza in acest domeniu, agricultura romaneasca continua sa aiba imaginea unui sector de subzistenta, marturie a costurilor sociale pe care tranzitia le-a presupus in Romania.
Populatie rurala prea mare versus exploatatii agricole mici
O analiza a structurii ocuparii in agricultura releva faptul ca ponderea salariatilor este extrem de scazuta si, in acelasi timp, cea a lucratorilor cu timp partial de munca este foarte mare. Cu toate acestea, migratia din mediul urban in cel rural continua sa o depaseasca pe cea din mediul rural in cel urban. Mai mult, date fiind preponderenta suprafetei agricole in totalul suprafetei arabile (63% reprezinta suprafata arabila), preponderenta proprietatii private (63% din total suprafata agricola este in proprietate privata) si dimensiunea medie redusa a exploatatiilor agricole (circa doua hectare), implementarea Politicii Agricole Comune (PAC) la nivelul tarii noastre va avea un impact socio-economic semnificativ asupra segmentului de populatie implicat in acest domeniu. Cum noua Politica Agricola Comuna se orienteaza, printre altele, spre dezvoltare rurala, eliminarea treptata a cotelor de productie (pana in 2013), reducerea treptata a platilor directe si transferul banilor catre dezvoltare rurala, reducerea subventiilor si conditionarea acestora de respectarea normelor de siguranta alimentara, mediu si ingrijirea animalelor, adaptabilitatea micilor producatori romani la noile conditii va reprezenta atuul acestora in a face fata durului sistem concurential european ce ii asteapta dupa aderare.
Fragmentarea terenului agricol = ioc bani pentru investitii
Printre deficientele si carentele identificate in repetate randuri de catre Comisia Europeana in domeniul agriculturii romanesti se remarca problemele structurale cu care se confrunta acest sector. Una din problemele majore este reprezentata de fragmentarea terenului agricol, ceea ce face ca fermele sa fie prea mici pentru a-si permite sa faca investitiile necesare si sa aplice tehnologia necesara pentru a rezista intemperiilor. Totodata, activitatea fermelor este considerata, in continuare, prea putin corelata cu piata, de vreme ce unitatile de procesare si comercializare continua sa se orienteze spre marile unitati producatoare si mai putin spre fermele mici, care reprezinta segemntul cel mai semnficativ la nivelul producatorilor.
Standarde
Un alt aspect generator de costuri il constituie necesitatea realizarii concordantei depline pana la aderare in ce priveste cerintele comunitare privind siguranta alimentara si protectia consumatorului. Ca si in cazul absorbtiei fondurilor europene puse la dispozitie prin Programul SAPARD, tara noastra mai intampina inca dificultati in domeniul intaririi institutiilor administrative de resort, cu atributii in domeniul implementarii si intrarii in vigoare a acquis-ului, in special in sectorul sanitar-veterinar si cel fitosanitar, dar si in cazul accelerarii reformei structurale, in sectorul agricol si cel agroalimentar. Agricultorii trebuie sa produca respectand normele de calitate, normele sanitare si fitosaniatare ale Uniunii Europene daca vor sa isi poata vinde produsele pe piata – fie ca va fi vorba de piata nationala, fie de piata Uniunii Europene. Pentru a putea beneficia de sustinere in cadrul PAC, trebuie sa cultive mai putin si sa produca la standarde europene. In concluzie, fara respectarea standardelor UE, fermierii nu vor putea vinde, nu isi vor putea procura resursele financiare necesare pentru rentabilizarea fermelor si implementarea standardelor, se va perpetua caracterul de autoconsum al agriculturii si economiei rurale, beneficiile rezultate din cresterea preturilor la produsele agricole nu vor putea fi valorificate pentru ca institutiile de profil europene nu vor achizitiona decat produsele conforme cu standardele UE, capacitatea financiara va ramane modesta si, ca atare, nu se vor putea sustine costurile implementarii standardelor PAC.
