Deficitul de cont curent a fost estimat pentru anul 2005 la circa 8,7% din PIB, in crestere fata de 8,4% cat fusese calculat pentru anul 2004. Dar, potrivit recentului studiu al Bancii Nationale, Echilibrul extern al Romaniei – o abordare calitativa, in acesti ultimi doi ani au fost inregistrate valorile maxime ale deficitului de cont curent dupa anul 1989. De asemenea, media acestui indicator in perioada 1994-2003 a fost de 4,96% din PIB, fata de 8,7 anul trecut. De asemenea, studiul scoate in evidenta ca, in conjunctura in care deficitului bugetar pentru acest an va creste de la 0,9% la 2,5% din PIB, atunci -trebuie atrasa atentia asupra impactului nefavorabil pe care nivelul acestuia il poate avea asupra sustenabilitatii deficitului de cont curent-.
Autorii studiului apreciaza ca diversele componente ale balantei contului curent exercita influente diferite asupra soldului. Se considera ca tranferurile curente au o influenta favorabila asupra balantei din cauza transferurilor muncitorilor romani din strainatate. Pe de alta parte, efectul negativ indus de adaptarea metodologiei romanesti la standardele internationale ca urmare a includerii profitului reinvestit in ecuatia stabilirii deficitului de cont curent, in special al nerezidentilor, este compensat de efectele pozitive pe care reinvestirea respectivelor profituri le au asupra economiei nationale in ansamblu. Totusi, cel mai grav impact il are balanta comerciala, -structura acesteia avand elemente cu influenta negativa, dar riscul valutar si rata schimbului sunt atenuate de proportia ridicata a schimburilor comerciale intre grupe de produse-.
49,7% din PIB, limita de siguranta
Dar studiul precizeaza ca, in conditiile actuale, pentru Romania, un nivel considerat sigur al datoriei este acela care reprezinta maximum de 49,7% din PIB, in contextul in care datoria pe termen scurt trebuie sa fie de maximum 130% din rezerve, datoria publica sa atinga cel mult 214% din veniturile bugetare, iar cursul de schimb nu este apreciat mai mult de 48%. Dar se scoate in evidenta faptul ca, pentru Romania, in acest moment nu se pune problema -sustenabilitatii datoriei-, cu toate ca -ascensiunea din 2005 a datoriei pe termen scurt-, in special a indicatorului de datorie pe termen scurt in PIB, indica -o posibila deteriorare a acesteia in viitor-.
Un aspect favorabil sustenabilitatii datoriei externe este faptul ca cea aferenta sectorului guvernamental -este preponderent formata din credite-, dar trebuie remarcata ponderea semnificativa a datoriei sub forma obligatiunilor, in contextul in care datoria pe termen scurt este extrem de redusa, -ambele aspecte inclinand in favoarea existentei unui grad ridicat al sustenabilitatii datoriei externe si in special al celei publice-.
Studiul mai scoate in evidenta faptul ca, spre deosebire de sectorul guvernamental, ponderea obligatiunilor in cazul sectorului corporatist nebancar este inca destul de mica, situatie similara cu cea inregistrata in cazul creditelor comerciale.
