Pe vremea cand ocupa inca fotoliul de director al Directiei Generale a Vamilor, Nini Sapunaru a reusit sa obtina o derogare de la normele legale, in favoarea cumnatului sau, Stefan Krasowski, care, in schimbul unei sume de nimic, a ajuns patronul uneia dintre cele mai profitabile societati vrancene.
Cumnatul a reprezentat doar un paravan pentru afacerile celui care conducea pe atunci destinele Vamilor, Nini Sapunaru fiind adevaratul beneficiar al acestei privatizari cu parfum de frauda.
Cu toate ca procedura legala din anul 2000 pentru privatizarea firmelor mici prevedea metoda licitatiei cu strigare, in cazul transferului de proprietate la societatea Diversis din Focsani s-a apelat la negocierea directa. De fapt, a fost singurul caz de privatizare prin negociere directa inregistrat in acel an in judetul Vrancea pentru o firma mica. Aceasta cu toate ca de societatea vranceana din domeniul confectiilor se mai aratasera interesati inca doi investitori, tot din Focsani. Se vede insa treaba ca acestora le-a lipsit, la momentul respectiv, sustinerea politica necesara, pentru ca, sa nu uitam, dl Nini Sapunaru provine din Focsani, fiind propulsat pe scena politica de catre PNL.
Cu toate ca la inceperea procesului de privatizare, valoarea unei actiuni fusese stabilita la 25.000 lei, in final, dupa numeroase runde de -negociere- cu investitorul autohton, s-a ajuns la numai 6.500 lei/actiune. In consecinta, dl Krasowski a devenit proprietarul pachetului majoritar de actiuni (71,93%) al intreprinderii pentru ridicola suma de 188,74 milioane de lei.
In prealabil, la Trezorerie fusese depusa o garantie de participare la privatizare de 145,18 milioane de lei, drept care, la data semnarii contractului de vanzare-cumparare de actiuni, noul patron a mai scos din buzunar numai 43,5 milioane pentru a definitiva afacerea.
Ulterior, potrivit contractului de privatizare, noul actionar majoritar trebuia sa achite catre FPS o suma ridicola, de nici 25 milioane de lei, reprezentand restantele la plata dividendelor. Tot in contractul de privatizare mai este prevazuta obligativitatea efectuarii unor investitii in valoare totala de 81.372 dolari.
Surprinzator este faptul ca, la data privatizarii, societatea nu se afla intr-o situatie disperata, care sa justifice vanzarea ei pe un pret de nimic. Conform declaratiei directorului general de atunci, dl Nicu Enache, creantele societatii, in valoare totala de peste 1,2 miliarde de lei, depaseau cu mult totalul datoriilor – numai 973 milioane de lei.
Restantele de plata, la momentul transferului de proprietate, ale societatii catre bugetul local si fondurile speciale erau si ele insignifiante. Astfel, la Serviciul de impozite si taxe locale, Diversis SA datora -fabuloasa- suma de 5,57 milioane de lei, la Fondul de sanatate nu avea datorii si asa mai departe.
Mai mult, nu se punea nici problema lipsei comenzilor, avand in vedere ca principalul client al societatii era firma germana Ambrosius Heim. Aceasta din urma si oferise societatii vrancene, cu titlu de imprumut, o serie de utilaje specifice pentru crearea unui flux tehnologic adaptat solicitarilor sale. Alaturi de principalul obiect de activitate al Diversis SA – confectiile textile -, aici mai existau o spalatorie-curatatorie chimica, o sifonarie, un atelier de reparatii si vopsitorie a hainelor de piele, atelier de confectii huse auto si altele. Nu este de neglijat nici faptul ca societatea avea contract de leasing imobiliar, pe o perioada de trei ani, cu clauza de vanzare, pentru un magazin si un service auto din Focsani. Numarul total de angajati, atunci cand intreprinderea si-a schimbat forma de proprietate, se ridica la 120.
La finele anului 1999, societatea a inregistrat, conform bilantului contabil, un profit brut de 17 milioane de lei. Chiar in planul de afaceri intocmit de insusi dl Krasowski, acesta recunoaste potentialul societatii al carei patron a devenit: -Activitatea de confectii este cu un bun potential de piata, acest lucru mentinandu-se, dupa aprecierea noastra, in mod sigur si pe un orizont la minimum 10 ani-.
In concluzie, Nini Sapunaru a stiut clar ce cumpara, fiind convins ca merita sa-si puna in miscare presiunile politice pentru a intra in posesia unei intreprinderi viabile, contra unei ridicole sume de bani.
In prealabil, la Trezorerie fusese depusa o garantie de participare la privatizare de 145,18 milioane de lei, drept care, la data semnarii contractului de vanzare-cumparare de actiuni, noul patron a mai scos din buzunar numai 43,5 milioane pentru a definitiva afacerea.
Ulterior, potrivit contractului de privatizare, noul actionar majoritar trebuia sa achite catre FPS o suma ridicola, de nici 25 milioane de lei, reprezentand restantele la plata dividendelor. Tot in contractul de privatizare mai este prevazuta obligativitatea efectuarii unor investitii in valoare totala de 81.372 dolari.
Surprinzator este faptul ca, la data privatizarii, societatea nu se afla intr-o situatie disperata, care sa justifice vanzarea ei pe un pret de nimic. Conform declaratiei directorului general de atunci, dl Nicu Enache, creantele societatii, in valoare totala de peste 1,2 miliarde de lei, depaseau cu mult totalul datoriilor – numai 973 milioane de lei.
Restantele de plata, la momentul transferului de proprietate, ale societatii catre bugetul local si fondurile speciale erau si ele insignifiante. Astfel, la Serviciul de impozite si taxe locale, Diversis SA datora afabuloasa?Æ suma de 5,57 milioane de lei, la Fondul de sanatate nu avea datorii si asa mai departe.
Mai mult, nu se punea nici problema lipsei comenzilor, avand in vedere ca principalul client al societatii era firma germana Ambrosius Heim. Aceasta din urma si oferise societatii vrancene, cu titlu de imprumut, o serie de utilaje specifice pentru crearea unui flux tehnologic adaptat solicitarilor sale. Alaturi de principalul obiect de activitate al Diversis SA – confectiile textile -, aici mai existau o spalatorie-curatatorie chimica, o sifonarie, un atelier de reparatii si vopsitorie a hainelor de piele, atelier de confectii huse auto si altele. Nu este de neglijat nici faptul ca societatea avea contract de leasing imobiliar, pe o perioada de trei ani, cu clauza de vanzare, pentru un magazin si un service auto din Focsani. Numarul total de angajati, atunci cand intreprinderea si-a schimbat forma de proprietate, se ridica la 120.
La finele anului 1999, societatea a inregistrat, conform bilantului contabil, un profit brut de 17 milioane de lei. Chiar in planul de afaceri intocmit de insusi dl Krasowski, acesta recunoaste potentialul societatii al carei patron a devenit: aActivitatea de confectii este cu un bun potential de piata, acest lucru mentinandu-se, dupa aprecierea noastra, in mod sigur si pe un orizont la minimum 10 ani?Æ.
In concluzie, Nini Sapunaru a stiut clar ce cumpara, fiind convins ca merita sa-si puna in miscare presiunile politice pentru a intra in posesia unei intreprinderi viabile, contra unei ridicole sume de bani.
