Mediul de afaceri din Romania a trecut la mustata, cum se spune, pe langa un adevarat dezastru, fara ca probabil multi actori ai acestuia macar sa-si fi dat seama, acum in pragul intrarii in Uniunea Europeana. Un adevarat dezastru, artizanat deliberat sau inconstient, din interese de grup prost intelese, chiar de catre componenti de vaza ai mediului de afaceri, cu concursul – la fel, inconstient sau strict interesat – al unor parlamentari.
In mod aiuritor, nu demult, plenul Camerelor parlamentare a votat revenirea Registrului Comertului sub egida si administrarea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. In joc erau sedii, logistica informatica, banii pe care firmele sunt obligate sa-i dea pentru avize, autorizari si inmatriculari si, bineinteles, o baza de date ce este o resursa inestimabila.
Avand in vedere miza, se putea intelege de ce initiatorii demersului se pusesera pe treaba si – sub paravanul administrarii private a evidentei firmelor private – mai convinsesera si pe altii. Orice considerent de concurenta loaiala, nemaivorbind de vreunul de morala si corectitudine politica nu justificau o asemenea actiune. Autorizarea functionarii unei firme face obiectul unei hotarari judecatoresti. Evidenta se cere a fi tinuta de un arbitru neutru, cel mai nimerit fiind in acest caz statul insusi. Sa nu mai vorbim ca nu este deloc corect, nici politic si nici competitional, ca unii sa dispuna de datele de afaceri ale altora, confidentiale sau disbursabile doar contracost, doar pentru ca sunt -la putere- in structurile camerale.
Nici nu mai spunem ca peste tot in lume Registrul Comertului se afla in parohia statului, indiferent daca, in functie de organizare, la justitie sau la interne. Si se afla in parohia camerelor de comert doar acolo unde aceste din urma structuri sunt ele insele parastatale si nu private.
Ca la noi, insa, la nimeni! Din interese clientelare, Registrul Comertului a pornit in Romania in parohia Camerei de Comert ca structura privata si a adus acesteia – trebuie s-o spunem clar, fara echivocuri – beneficii imense si, sa precizam tot fara echivocuri, nemeritate. Beneficii care s-au materializat in sedii somptuoase, logistica de ultima ora, personal pletoric, toate fara o contributie cat de cat semnificativa din partea firmelor componente ale sistemului cameral.
Tot in mod aiuritor, cand guvernul Nastase a scos Registrul Comertului din parohia Camerei de Comert, punandu-l in parohia Ministerului de Justitie, a facut-o tot din interese clientelare, mirosind o posibila schimbare neconvenabila in conducerea camerala, si nu cumva pentru a aduce lucrurile in normalul lor.
Trebuie sa mentionam ca, indiferent de motivatii, demersul guvernului Nastase, care a produs atatea proteste (pana la taxari ca s-ar fi atentat, prin nationalizari, la proprietatea privata, ceea ce era o pura aiureala!), lucrurile au fost puse pe fagasul firesc si, in fond, in acord cu situatia din tarile europene cu economie de piata matura, care nu pot fi suspectate nici de etatism si nici de nerespectare a proprietatii private.
In mod aiuritor, de asemenea, anumite cercuri de afaceri, odata cu plecarea de la guvernare a PSD, au pistonat sistematic pentru reintoarcerea Registrului Comertului in parohia Camerei de Comert, gasind partizani aproape nedezmintiti in randurile liberalilor. Interesele de afaceri pentru parlamentari s-au dovedit atat de mari, incat, indiferent de partide, au prevalat asupra considerentelor politice si de morala, de care ar trebui macar sa tina cont parlamentarii, daca nu cumva ar trebui sa le acorde prioritate. Si scoaterea Registrului Comertului din parohia Ministerului de Justitie a fost votata. Noroc cu Curtea Constitutionala! Aceasta scoatere de la Ministerul Justitiei si, prin implicatie, trecerea Registrului Comertului la Camera de Comert era atat de vulnerabila politic, juridic si chiar din punctul de vedere al bunului-simt incat era imposibil sa nu se gaseasca aspecte care contravin prevederilor constitutionale!
In extremis, situatia a ramas din fericire in cadrul normalitatii. Pentru ca, la scurt timp, sa se constate ca, gratie deciziei Curtii Constitutionale, comunitatea de afaceri din Romania a putut evita o nefericire. Din aceleasi interese de grup – care primeaza inca in randul oamenilor de afaceri din Romania asupra celor comune ale acestora -, Camera de Comert si Industrie a Romaniei s-a scindat pana una alta, chiar daca de fatada se pastreaza o structura cu acest nume si cu imputernicirile corespondente. Nici nu este de gandit la implicatiile pe care o asemenea sciziune le-ar fi avut in cazul in care Registrul Comertului ar fi revenit, la presiunile neavenite ale unor cercuri de afaceri si parlamentare, la o camera de comert divizata.
Sciziunea de facto a miscarii camerale din Romania nu trebuie sa mire. Aceasta nu este decat o alta fateta a clivajului din intreaga clasa patronala autohtona. Mai multe -patronate nationale- isi revendica intaietatea si pretentiile de a reprezenta aceasta clasa. Lucru cu atat mai periculos si caraghios cu cat aceasta este efectiv amenintata de disparitie, in contextul ofensivei masive a investitorilor straini, care, dupa ce au preluat intreaga axa majora a economiei, au inceput sa atace tot, si la dreapta si la stanga, de nu va mai ramane nimic, nici chiar pentru patronii romani cei mari si fuduli. Oprind registrul de evidenta a firmelor de la o scufundare in mocirla infruntarilor camerale, Curtea Constitutionala n-a putut insa decat salva absolut temporar clasa patronala autohtona!
